Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Dezvoltare personala’ Category

Scara
După ce în prima parte a articolului m-am axat mai mult pe practica spirituală, acum voi pune accentul pe acţiuni concrete care m-au ajutat să fac schimbări în bine şi care sper să te inspire şi pe tine.

Clarificarea valorilor

Înainte de a face alegeri noi în oricare domeniu al vieţii, înainte de a schimba direcţia de mers este util să ştii care este aceea, iar valorile după care te conduci sunt ca un far călăuzitor sau ca o Stea a Nordului care te ajută să te orientezi şi să iei deciziile potrivite.

Aşadar, mi-am luat timp să reflectez asupra valorilor cele mai importante pentru mine: spiritualitate, onestitate/integritate, sănătate, iubire (de sine, de ceilalţi, de natură), dezvoltare personală, armonie, autenticitate, simplitate, încredere, libertate, eficienţă, compasiune, respect, excelenţă, creativitate. Este o listă deschisă, pe care o revăd periodic, pentru că mai pot apărea valori la care nu m-am gandit. De asemenea, în situaţii diferite, unele valori sunt mai relevante decât altele.

Spre exemplu, în privinţa alimentaţiei au mai multă relevanţă sănătatea, iubirea (faţă de sine şi faţă de animale), dezvoltarea personală, integritatea, simplitatea. Dacă mă voi gândi la aceste valori de fiecare dată când mă voi afla în faţa tentaţiei de a mânca o prăjitură delicioasă, dar făcută cu zahăr, grăsimi animale şi alte ingrediente care ştiu că îmi fac rău, voi avea puterea să mă abţin. Mă voi gândi că este mai important să îmi menţin sănătatea, decât să am o plăcere gustativă de moment.
Dacă mai conştientizez şi faptul că pofta de dulce provine dintr-o programare negativă din copilărie, pe care m-am angajat să o anulez, atunci am şi mai multă motivaţie să rezist tentaţiei.
Tot legat de capitolul mâncare, mai am un exemplu care ar putea să te inspire. La un moment dat, mi-am dat seama că tendinţa de a mânca tot din farfuria proprie, şi uneori, chiar de a mânca restul rămas în farfuria celuilalt, doar pentru a nu-l arunca, provine tot de la o programare negativă din familie, care suna aşa: „Decât la hârdău, mai bine să-mi fie rău.” (hârdaul fiind un vas în care se colectau resturile). Din momentul în care am conştientizat acest lucru şi am transformat fraza în „Decât să-mi fie rău, mai bine la hârdău”, în conformitate cu cea mai importantă valoare, sănătatea, nu am mai avut nici o reţinere în a arunca resturile din farfurie.
În acelaşi mod puteţi face schimbări în orice domeniu al vieţii.
Înainte de a trece mai departe, vreau să menţionez că aceste valori nu mi-au fost atât de clare de la început. Multe au apărut sau au devenit mai importante pe parcurs, în urma unor experienţe, lecturi, reflecţii etc.

Acţionează în maxim 5 secunde!

Unul dintre cei mai mari duşmani ai schimbării este amânarea. Chiar dacă teoretic ştim că o anumită acţiune ne-ar fi benefică, există o inerţie şi o comoditate de a rămâne într-o zonă de comfort, care ne face să amânăm la nesfârşit. „Voi face de mâine” devine „voi face de luni”, „voi face de la începutul lunii viitoare” până când nu voi mai face deloc şi astfel te umpli de frustrare, de dezamăgire, iar încrederea în sine se prăbuşeşte. Am observat că singura modalitate de a realiza tot ce îmi propun, este de a trece la acţune imediat, în maxim cinci secunde de la apariţia gândului. Dacă depăşesc cele cinci secunde, mintea începe să-mi furnizeze alte gânduri, care mă deturnează de la acţiune. Fie sunt justificări, motive pentru care nu este atât de urgent sau de important să fac acea acţiune, fie apare altceva şi uit ce doream să fac. Metoda este foarte utilă nu doar pentru a implementa schimbări în stilul de viaţă, ci şi în realizarea eficientă a  treburilor acasa şi la serviciu. Un video care confirmă şi explică mai bine decât mine această idee, unul dintre cele mai bune mesaje motivaţionale pe care le-am întâlnit este următorul:

https://www.facebook.com/goalcast/videos/1496475360429649

Dacă totuşi, din motive cu adevărat obiective nu poţi acţiona imediat, notează repede pe o hârtie pentru a nu uita şi acela va fi primul lucru pe care îl vei face după ce te vei elibera.

Cel mai mic pas

Uneori amploarea schimbării pe care ne-am propus să o facem este foarte mare sau cel puţin aşa o percepem în acel moment şi nu avem suficientă energie, motivaţie sau chef să trecem la acţiune. Atunci este eficient să descompunem acţiunea dorită în paşi mai mici şi să-l facem imediat, în maxim 5 secunde, pe primul dintre ei. Spre exemplu, mi-am propus să fac gimnastică în fiecare zi, pentru că am conştientizat că o stare de sănătate bună şi un nivel de energie ridicat până la o vârstă înaintată depind de întreţinerea constantă a mobilităţii corpului. Dar ce te faci că e mult mai comod să stai întins în pat, privind un video captivant, citind o carte sau visând la nemurirea sufletului. Nu că cititul, privitul unui video sau visatul cu ochii deschisi ar fi ceva greşit, însă fără practică sunt egale cu zero.

În cazul gimnasticii, cel mai mic pas pe care pot să-l fac din poziţia culcat în care mă aflu, este să mă ridic în şezut. Deja mă simt putin mobilizată, mă felicit în gând că am avut forţa să fac acest prim pas şi mă gândesc ce pot face mai departe, cu minim de efort, pentru a ajunge mai aproape de obiectivul meu. Aş putea să mă ridic în picioare, doar atât. Ajunsă în picioare, constat că nivelul de energie se ridică odată cu mine, motivaţia e mai puternică, mă felicit încă o dată şi pot deja să-mi întind salteluţa de gimnastică. Iar dacă am ajuns până aici, nu mai am încotro şi fac primele mişcări de stretching, cele mai uşoare, apoi şi cele mai solicitante şi constat după 15-20 de  minute că am reuşit să fac porţia de gimnastică pe ziua de azi.

Principiul minimei rezistenţe

Subliniam mai sus faptul că paşii de acţiune e indicat să îi facem cu minim de efort. Aşa este firesc şi aşa se petrec toate fenomenele în natură. Spre exemplu, o plantă creşte fără efort, iar dacă întâlneşte un obstacol îl va ocoli, nu se va lupta cu el pentru a-l înlătura. La fel, este mult mai uşor să vâsleşti urmând curentul apei, decât împotriva lui.

Revenind la exemplul cu gimnastica, întreţinerea mobilităţii corpului şi creşterea nivelului de energie se pot face alergând în parc în fiecare dimineaţă sau mergând la sală de cateva ori pe săptămână, însă doar gândindu-mă la aceste variante, mi-am dat seama că în mine se naşte multă rezistenţă, că este ca şi cum aş înota împotriva curentului. Atunci m-am gândit ce altceva aş putea face pentru a înainta spre scopul propus, dar cu uşurinţă, chiar cu plăcere uneori, fără un consum prea mare de energie şi soluţia a fost 20 de minute de gimnastică acasă, în fiecare zi. Deja am împlinit doi ani de practică a acestor exerciţii şi simt că rezistenţa faţă de primele două variante de mişcare s-a diminuat. Ideea de a merge la alergat sau la sală sau poate ambele combinate nu mi se mai pare ceva atât de greu şi îndepărtat.

Aşadar, care este cel mai simplu lucru pe care îl poţi face chiar acum, cu minim de efort şi fară rezistenţă pentru a ajunge mai aproape de visul tău?

Iată şi un video/audio care aprofundează principiul minimei rezistenţe:

Modelarea

Fiecare dintre noi a avut vremuri mai bune şi vremuri mai puţin bune. Cu toţii ne putem aminti momente în care am fost la înălţimea unei situaţii, în care am avut starea potrivită pentru a realiza eficient un obiectiv, în care am avut curajul de a interveni într-o situaţie complicată sau un entuziasm atât de molipsitor, încât i-am convins fără nici un efort pe cei din jur să ni se alăture.

Am constatat că atunci când vreau să realizez ceva şi nu mă simt în starea emoţională potrivită, mă ajută mult să-mi reamintesc ce emoţii trăiam într-o situaţie asemanatoare care s-a finalizat cu succes şi să aduc în prezent (să modelez) acea stare. Conceptul de modelare se referă de obicei la copierea, adesea inconştientă, a unor comportamente din exterior. Însă acelaşi principiu funcţionează foarte bine, după cum am constatat „pe pielea mea” şi în mod conştient, cu propriile emoţii pozitive care au însoţit reuşite din trecut.

Spre exemplu, amintindu-mi starea emotională şi atitudinea mentală pe care am avut-o în perioada când am renunţat să mănânc produse din carne, satisfacţia pe care o simţeam plimbându-mă printre galantarele cu carne fără a fi tentată să cumpăr, m-a ajutat să obţin acelasi rezultat pozitiv şi în încercarea de a renunţa la produse lactate şi dulciuri cu zahăr. Mai multe informaţii despre acest principiu găsiţi în articolul de mai jos:

https://psihologdanielmois.ro/modelarea-secretul-dezvoltarii-inteligentei-emotionale/

Ar mai fi şi alte acţiuni care m-au ajutat să fac schimbări benefice în viaţa mea, dar mă opresc aici pentru moment. Drumul e lung, informaţiile abundă şi eu sunt în continuă căutare şi experimentare a unor noi metode pentru a-mi face viaţa mai frumoasă, mai simplă şi mai împlinită.

Sfatul meu de final este să studiezi, să experimentezi mai multe abordări, să le aprofundezi pe  cele cu care rezonezi şi să-ţi construieşti un puzzle personal de noi obiceiuri şi actiuni care să acopere concomitent cele trei planuri ale fiinţei: corpul fizic, corpul mental şi emoţional, corpul spiritual. Este început de ianuarie şi e cel mai potrivit moment să-ţi alegi un singur aspect de schimbat/îmbunătăţit pentru fiecare plan. După ce le vei integra pe acestea trei, peste o lună, doua sau şase, vei putea alege alte trei acţiuni pe care să le exersezi zilnic sau periodic după caz, fără a le abandona pe primele şi astfel, la sfârşitul anului vei fi o fiinţă complet nouă, mai aproape de versiunea care ai fost proiectată să (re)devii.

Reclame

Read Full Post »

Este încă perioada bilanţurilor/planurilor şi dacă anul trecut făceam o retrospectivă a ieşirilor în natură, anul acesta m-am gândit să scriu un articol mai amplu, pornind de la o întrebare care mi-a fost adresată la un moment dat în 2018: care ar fi modalitatea prin care poţi realiza ceea ce-ţi doreşti, cum îţi poţi schimba stilul de viaţă, depăşind tendinţa de amânare şi vechile obiceiuri.

Nu am ştiut să dau pe moment un răspuns satisfăcător, dar întrebarea m-a urmărit de atunci şi m-a făcut să reflectez la propria viaţă, la paşii pe care i-am făcut în ultimii ani pentru a fi cea de astăzi.

Deşi realitatea mea e încă departe de a fi perfectă şi nici nu mă consider un expert în dezvoltare personală sau spirituală, mă gândesc că dacă mi-a fost adresată această întrebare, poate că ceva din atitudinea şi experienţa mea de viaţa a fost considerat valoros şi demn de a fi împărtăşit.

Prin urmare, voi încerca să formulez aici şi acum un răspuns mai cuprinzător, care reflectă strict propria experienţă şi în care fiecare poate găsi ceva folositor pentru propria cale, ceva bun de aplicat imediat, încă din prima zi a noului an.

Temelia: conexiunea cu Dumnezeu

Mergând înapoi pe firul vieţii, pot spune că la baza evoluţiei mele a stat o căutare permanentă a legăturii cu Dumnezeu, încă de mică. M-au frământat numeroase întrebări existenţiale, am trecut de la credinţă la îndoială şi înapoi, am practicat sau doar studiat, mai mult sau mai puţin riguros diferite credinţe religioase, curente spirituale, fără a pierde contactul cu noile descoperiri ştiinţifice.

Am trăit perioade mai bune şi mai puţin bune, unele chiar grele, iar ceea ce m-a ajutat mereu să rămân pe linia de plutire a fost sentimentul că sunt mereu protejată, că cineva acolo Sus mă iubeşte şi că într-un fel sau altul, la final îmi a fi bine.

Aşadar, cultivarea unei legături permanente cu acea Forţă (Sursă) mai presus de înţelegerea noastră este esenţială, indiferent de modul în care se manifestă în diferite tradiţii spirituale.

Practica recunoştinţei

La acest sentiment de fond s-a adăugat în urmă cu 3-4 ani practica recunoştinţei în mod consecvent. Consider că acesta e punctul de pornire pentru un mare pas înainte în evoluţia mea. Practic, am înlocuit rugăciunea de cerere pentru situaţii/lucruri/stări pe care mi le doream, cu exprimarea recunoştinţei pentru toate binecuvântările din viaţa mea, de la cele mai neînsemnate, la cele mai importante. Zilnic. De mai multe ori pe zi.

Nivelul următor este exprimarea recunoştinţei pentru situaţii/stări/persoane percepute ca negative, conştientizând faptul că rolul lor este unul pozitiv, de a mă învăţa ceva despre mine însămi, de a mă ajuta să evoluez. Este un proces mai dificil şi poate dura destul de mult până să reuşeşti să înlocuieşti gândurile şi reacţiile negative (nocive) cu unele pozitive (benefice). Este necesară observarea constantă a propriilor gânduri, a dialogului interior, iar asta cere hotărâre şi disciplină. Uneori îmi iese, alteori nu. Uneori durează câteva minute, alteori câteva ore (din ce în ce mai puţine), până când reuşesc să văd partea plină a paharului şi să îmi schimb starea, însă perseverenţa este esenţială. Cel mai important e să reuşesc până la culcare să nu adorm cu o stare negativă. Ţinta este să redevin asemeni copiilor, care trec de la supărare la bucurie în câteva clipe, fără a păstra supărare sau ranchiună.

Atunci când nu reuşesc să văd care este latura pozitivă a unei situaţii sau interacţiuni cu o persoană, dialogul meu interior sună cam aşa: „Doamne, acum mă simt…. (tristă, furioasă, dezamăgită, neputincioasă etc.) şi încă nu înţeleg ce am de învăţat din asta, dar ştiu că există o explicaţie şi îţi sunt recunoscătoare că mi-ai scos în cale această provocare. Ştiu că mai devreme sau mai târziu îmi vei lumina mintea şi inima pentru a înţelege şi pentru a accepta această situaţie/persoană.” Şi aşa se întâmplă!

Practica iubirii de sine

Calea evoluţiei personale şi spirituale este presărată şi cu eşecuri, cu paşi înapoi, momente în care practicarea iubirii faţă de sine este esenţială pentru a reveni la direcţia înainte. Am constatat cât de benefic este să manifest blândeţe faţă de mine atunci când greşesc şi să mă felicit pentru cea mai mică reuşită. După ce toată viaţa ai fost cel mai dur critic al tău, poate fi greu să adopţi o asemenea atitudine, însă merită să încerci şi confirm că funcţionează. Cu toţii suferim mai mult sau mai puţin de o lipsă de iubire, iar manifestarea blândeţii contribuie la umplerea acelui gol. Aşadar, nu autocritica, ci corectarea cu blandeţe şi înţelegere este atitudinea potrivită.

Iertarea trecutului şi concentrarea pe prezent.

Lipsa de iubire şi orice emoţie negativă sau traumă îşi au rădăcina într-un eveniment din trecut, fie că acest trecut a fost în urmă cu 40 de ani, o zi sau o secundă. Persoanele care au provocat o situaţie neplacută în viaţa ta, care te-au rănit cu o vorbă sau cu o palmă au acţionat aşa cum au ştiut mai bine, sub influenţa propriilor condiţionări inconştiente. De multe ori, noi înşine am produs cuiva suferinţă la un moment dat şi nu ne putem ierta pentru aceasta. Nu putem schimba acest trecut, dar putem schimba în prezent propria atitudine faţă de el, demascând acele condiţionări şi fiind atenţi să nu le perpetuăm. La un alt nivel, realizezi că de fapt nu este nimic de iertat, ci doar de înţeles, de acceptat, de îmbrăţişat, de învăţat, de evoluat. Durerea şi neplăcerile de orice fel pot fi necesare (nu şi obligatorii), pentru a face un salt de conştiinţă.

Am scris deja cam mult şi nu vreau să vă pierd, aşa că voi continua în partea a doua cu acţiuni mai practice, care m-au ajutat să-mi schimb vechile obiceiuri şi să-mi îmbunătăţesc viaţa.

Read Full Post »

Viata este plina de oportunitati de constientizare si dezvoltare personala; important e sa fii deschis sa le observi si sa le accepti.

Pentru mine, o sedinta gratuita de consiliere financiara a fost una dintre ele.

Recunosc, au fost momente in viata mea cand am considerat ca mi-ar prinde bine un psiholog :), dar de cele mai multe ori, un life coach sau un consilier in dezvoltare personala ar fi fost suficient pentru a ma ajuta sa obtin claritatea de care aveam nevoie. In ruptu’ capului nu mi-as fi imaginat ca un consultant financiar poate fi de mare ajutor in acelasi scop si bonus, fara costurile pe care le presupune de obicei o sedinta de consiliere psihologica.

E momentul acela cand esti pus in situatia de a-ti imagina cum vrei sa fie viata ta peste 10, 20, 30 de ani, cum va arata ea la final si iti dai seama ca ar fi bine sa faci ceva acum pentru a construi acea imagine.

Momentul cand constientizezi cum a fost viata si care a fost durata de viata a inaintasilor tai si iti dai seama ca tu vrei sa traiesti mai mult si mai ales mai bine si ca e necesar sa faci lucrurile altfel decat ei pentru a reusi asta. Acum. Nu peste o luna, nu peste un an, nu peste 5, nu peste 10.

Momentul in care constientizezi care sunt prioritatile din viata ta si faptul ca responsabilitatea si puterea de decizie e in propriile maini.

Cred ca viitorul pe care ni-l dorim fiecare nu se construieste doar visand la el, ci si luand decizii constiente in fiecare „aici si acum”, inclusiv in privinta banilor, care au fost, sunt si vor fi o prezenta si o necesitate constanta in viata noastra. Si mai cred ca starea de prezenta n-ar trebui sa ramana doar niste cuvinte frumoase cu care sa ne impodobim egoul, ci ar fi bine sa se manifeste concret in viata de zi cu zi.

Claritatea pe care am obtinut-o asupra situatiei mele financiare prezente si viitoare si deciziile pe care le-am luat pentru a-mi imbunatati aceasta situatie zi de zi sunt caramizi cu care imi construiesc un viitor financiar prosper si fara griji.

Acea sedinta de consiliere financiara a fost ca o fereastra deschisa spre noi constientizari in celelalte arii ale vietii si desi eram deja pe acest drum al unei vieti constiente, ea m-a ajutat sa fac un mare pas inainte. Motiv pentru care pot spune fara nici o retinere: cine n-are consultant financiar, „sa-si cumpere”! :)

Prea multa vreme am considerat ca evolutia spirituala presupune renuntarea la bani, ca banii nu aduc fericirea, ca e mai bine sarac dar curat, convingeri inoculate cu lingurita inca de cand am aterizat pe planeta, cand in realitate, ceea ce ne pune bete in roate este atasamentul fata de bani, atat in sensul de lacomie, cat si in cel opus, de dispret fata de bani. Banii in sine nu sunt nici buni, nici rai, sunt asa cum e intentia din spatele lor.

Nu cred ca saracia este o virtute, ci mai degraba consecinta a unui mod de gandire defect. De vreme ce Dumnezeu, Universul, Sursa, Creatorul sau cum vreti sa-i spuneti este „vistierul bunatatilor” si e iubire, doar propria gandire dezechilibrata poate conduce la lipsuri si probleme.

E un subiect vast si nu sunt in masura sa-l dezvolt mai mult, dar cine stie, poate aceste cateva cuvinte despre experienta mea in ale finantelor vor fi suficiente sa aprinda o scanteie de constientizare in mintea cuiva. Bucurie si prosperitate tuturor!

 

Read Full Post »

Trage cu arcul„Discipolul îl întreabă pe maestru de ce există greutăți care ne împiedică să ne atingem scopul și ne abat de la calea pe care am ales-o.

Ceea ce tu numești „ greutăți” – i-a răspuns maestrul – reprezintă de fapt o parte a scopului tău. Încetează să reziști. Imaginează-ți că tragi cu arcul. Ținta este departe și nu se vede, fiindcă pe pământ s-a lăsat o ceață groasă.

Oare te vei lupta cu ceața? Nu. Ci vei aștepta să sufle vântul și s-o destrame. Acum ținta se vede, dar vântul schimbă felul în care zboară săgeata. Oare te vei lupta cu vântul? Nu. Ci pur și simplu vei ține seama de direcția și felul în care suflă, și vei trage sub un alt unghi. Arcul tău este greu și nu ai putere să întinzi coarda. Oare te vei lupta cu arcul? Nu. Ci îți vei antrena mușchii, și de fiecare dată vei avea tot mai mult succes.

– Dar există oameni care trag din arcuri ușoare și flexibile pe vreme senină și fără vânt – a spus supărat discipolul. De ce doar eu am de înfruntat atâtea piedici? Nu cumva cineva mi se împotrivește dinadins?

– Nu te uita niciodată la alții – a zâmbit maestrul. Fiecare are arcul său, ținta sa și trage la vremea sa. Scopurile sunt însă diferite: unul vrea să tragă cât mai precis, altul să învețe să tragă.

Maestrul, coborând glasul, s-a aplecat către ucenic:

– Și o să-ți mai descopăr o taină înfricoșătoare, băiatul meu. Ceața nu se lasă pe pământ ca să nu te lase pe tine să tragi, și vântul nu suflă ca să abată săgeata ta, și arcul nu este greu de încordat ca să te simți tu slab. Toate acestea există de sine stătător. Tu ești cel care ai decis că în condițiile date vei putea nimeri ținta. Așadar, ori încetează să te mai plângi de greutăți și învață să tragi cu măiestrie, ori smereste-ți trufia și alege o țintă accesibilă.”

Sursa: Konstantin V. Zorin, Dacă puterile sunt pe sfârșite: Războiul și pacea omului cu el însuși, Editura Sophia, București 2015, p. 37-38.

Read Full Post »

McAifKuSunt zile in care un singur eveniment te poate face sa adormi seara cu un sentiment de implinire, indiferent daca ai mai realizat ceva sau nu in acea zi, sau sa spui, vorba englezului, „it just made my day”.

O astfel de zi a fost ieri, cand am participat la o noua intalnire Simply Life moderata de Alexandru Preda, unde atmosfera degajata, prietenoasa, calda, treaza si … placut aromata (datorita Ioanei) m-a facut sa uit cu desavarsire de vremea mohorata de afara. Acceptare reciproca, auto-cunoastere, umor, impartasire, provocare, prezenta sunt doar cateva dintre cuvintele care pot caracteriza intalnirea.

Cu doar cateva zile inainte de eveniment, Alex mi-a propus sa sustin un mic discurs, provocare pe care am acceptat-o fara sa clipesc, constienta fiind ca nu ai cum sa-ti depasesti o teama, daca nu te pui in situatia care iti provoaca acea teama, in cazul meu, vorbitul in public.  Pana aici, toate bune si frumoase. Stiam ca publicul va fi ca de obicei foarte binevoitor, timpul alocat, suficient de scurt ca sa nu ma suprasolicite si totusi…aveam o problema. Ce ar putea aduce valoros publicului un vorbitor a carui viata e marcata de un cuvant greu: haos.

Ei bine, in astfel de situatii important e sa nu intri in panica si sa lasi ideile sa iasa singure la suprafata, ceea ce am facut si eu, astfel  ca in scurt timp „s-au ales” in mintea mea cateva concluzii care sa merite a fi impartasite. De fapt sunt idei care au la baza ganduri, atitudini, actiuni de zi cu zi si care asteptau doar putin „cheag” si coerenta.

  • In primul rand mi-am dat seama ca in cel putin 90% din timp ma simt foarte bine cu starea de haos* si asta din doua motive:

(1) cultiv in mod consecvent recunostinta fata de Dumnezeu si fata de ceilalti oameni, pentru tot ceea ce sunt si am in prezent;

(2) folosesc fiecare experienta si interactiune pentru a-mi intari credinta in Dumnezeu si increderea in mine insami;

Aici cred ca se impun cateva clarificari. Cand spun Dumnezeu, nu ma cramponez in nume. Ii puteti spune Creator, Tata ceresc, Sursa, Divinitate, Univers, Sine superior etc. Esenta este ceea ce conteaza pentru mine si e aceeasi indiferent ce nume i se atribuie.

Credinta in D-zeu inseamna aici credinta ca orice s-ar intampla, chiar daca pe moment il percep ca un rau, este in final spre binele meu. Aceasta credinta vine „la pachet” cu un sentiment de protectie, siguranta si liniste sufleteasca.

Increderea in sine este si ea necesara, pentru mine cel putin, desi pentru unii ea se contopeste cu credinta in D-zeu. Eu nu pun semnul egal intre mine si D-zeu, ci ma consider co-creator al propriei vieti impreuna cu El. Consider ca am fost lasati cu liber arbitru si inzestrati cu discernamant si nu niste papusi fara creier manuite de un papusar.

  • In al doilea rand, mai exista si restul de 10% din timp, cand nu ma simt la fel de bine, adica ma invadeaza ganduri negre, fie legate de trecut (tristete, dezamagire, vinovatie, acuzare etc.), fie legate de viitor (ingrijorare, neputinta, teama). Cred ca nimeni pe planeta asta nu e scutit de astfel de stari. Ce e important si ma bucura este ca reusesc sa le depasesc din ce in ce mai repede. Ce fac concret?

(1) sunt atenta la gandurile pe care le am si la starea emotionala, deci mai intai constientizez faptul ca am o stare negativa. Probabil stii deja ca nu poti schimba ceva de care nu esti mai intai constient.

(2) actionez, adica fac ceva care sa-mi ridice moralul sau macar sa ma impiedice sa cad mai mult. Important este sa fie ceva constructiv, care sa nu-ti faca rau, cum ar fi alcoolul, tigarile sau mancatul in exces.

Iata cateva exemple de actiuni la care apelez eu, insa lista este deschisa pentru fiecare, desigur: muzica (relaxanta sau energizanta, dupa cum ma simt inspirata in acel moment), lectura hranitoare (de ex. dezvoltare personala sau Biblia), miscare (o simpla plimbare sau gimnastica, un sport preferat sau dans), practicarea unui hobby (in cazul meu, ati ghicit: florile presate :), indiferent ca lucrez la un nou aranjament artistic sau culeg, presez, organizez plantele), treaba prin casa.

Prietenii prefer sa-i pastrez pentru momentul in care mi-am imbunatatit suficient de mult starea, incat sa nu-i transform in umeri de plans si sa fiu capabila sa creez o intalnire agreabila si constructiva pentru amandoi.

  • In al treilea rand, sunt atenta sa extrag lectia de invatat care vine cu orice eveniment perceput negativ. In cazul meu, lectia pe care am regasit-o ca un fir rosu in multe situatii din ultima luna, a fost non-atasamentul de rezultat, indiferent ca se refera la relatii sau la castiguri materiale.

Asta nu inseamna sa nu imi mai doresc sa obtin rezultate, ci inseamna sa traiesc in prezent, sa fiu constienta de fiecare pas pe care il fac acum si nu sa traiesc in viitor, visand la acel rezultat. Cineva spunea ca acolo unde iti este atentia, iti este si energia si atunci, daca eu am toata atentia indreptata spre viitor, prezentul ramane fara sustinere, fara „combustibil” si dispare, se dizolva mai repede sau mai lent.

Vreau sa inchei cu un indemn din intelepciunea populara care cred ca se potriveste foarte bine cu tema articolului: Nu spune „hop” pana n-ai trecut puntea!

Fii atent(a) la fiecare pas pe care il faci aici si acum pe punte si asta te va conduce cu siguranta la un alt aici si acum, dincolo de punte, in care vei putea spune fara nici o urma de indoiala, Hop!

*Unul dintre participantii la intalnirea Simply life m-a rugat sa explic ce inteleg eu prin haos. Pentru mine, haosul in contextul in care scriu, este lipsa stabilitatii in cel putin doua din cele patru domenii principale ale vietii: Familia (dragostea), Cariera (banii), Viata sociala (prietenii), Spiritualitatea (relatia cu D-zeu). Concret, a trecut mai putin de o luna de cand toate planurile pe care mi le facusem pe plan personal si profesional s-au spulberat intr-o clipa.

La fel cum o masa cu patru picioare se prabuseste daca doua sunt mai scurte sau lipsesc, la fel si in viata noastra se instaleaza haosul daca doua dintre domenii sunt in criza. Imaginea mesei este preluata dintr-o carte pe care nu mi-o amintesc in acest moment, dar oricum modelul are limitele lui. Cred ca in viata, este suficient sa ramai si intr-un picior si le poti recupera pe toate celelalte, cu conditia ca acel picior sa fie relatia cu Dumnezeu.

Read Full Post »

Domnul a dat

Nimic nu se pierde in Univers, totul se transforma si nici sentimentele nu fac exceptie de la aceasta lege. Iubirea romantica se poate transforma fie intr-o iubire mai mare si mai profunda, fie intr-o iubire platonica, fie in recunostinta si bucurie, fie in tristete, resentimente sau ura. Alegerea este a fiecaruia.
Sunt oameni care te imbogatesc sufleteste atat de mult, incat plecarea lor subita nu poate lasa in urma decat recunostinta si liniste interioara.

Viata e frumoasa cand o privesti ca pe o scoala la care inveti sa faci binele si sa observi binele in toate experientele prin care treci, sa vezi si sa simti iubirea lui Dumnezeu transmsa prin fiecare om pe care il intalnesti, indiferent daca acela te-a facut sa razi sau sa plangi. Fiecare lectie invatata este o pregatire pentru urmatoarea si un pas mai aproape de pacea si iubirea divina.

De mica am fost invatata ca a gresi este o mare tragedie, si ca viata mea ar trebui sa fie perfect inscrisa intr-o grila prestabilita, pe care eu, cu toate bunele intentii, „am reusit” sa o nesocotesc in mod repetat. Adult fiind, am invatat ca „nu greselile sunt ceea ce defineste o persoana, dar ce învata din ele si modul în care se descopera pe sine prin situatiile dificile. Dincolo de putinte si neputinte, dorinta si vointa, un om creste atât timp cât continua sa alimenteze ce este frumos în el. Sa se focalizeze pe lucrurile bune. Si sa aiba rabdare în cresterea lui.” (Sursa)

Ce bland si bun este Dumnezeu! Ce minunate sunt caile Lui prin care ne da si ne ia lucruri si oameni, dupa cum ne serveste cel mai bine cresterii noastre spirituale! Ne da atunci cand ne apropiem de El, ne ia atunci cand ne atasam de ceva pamantesc, indepartandu-ne astfel de El. Ne atasam fie de ce e frumos si placut, fie de ce e urat si dureros (prin neiertare).

In scoala vietii, nimeni nu este scutit de lectiile atasamentelor, dar Dumnezeu, in nesfarsita lui bunatate si iubire, nu ne da nici fericire mai multa decat meritam, nici suferinta mai multa decat putem duce.

„Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” Cartea lui Iov

Read Full Post »

Marea m-a cucerit tarziu, dupa 30 de ani. Pana atunci am fost ocupata sa cuceresc piscuri semete de munte si paduri intunecoase de brad, iar marea era doar o alternativa pentru vacanta „de categoria a doua”, prea aglomerata si nu foarte potrivita pentru innotat (din cauza valurilor).

A venit insa un moment surprinzator, cand am coborat de pe cel mai inalt varf cucerit de mine (Vf. Peleaga, 2509m) direct in adancul apelor, la -6m si din acel moment marea a capatat si pentru mine culoare, miros, gust, sunet si textura. Am invatat sa ma joc cu valurile in loc sa ma lupt cu ele si am savurat linistea plajei goale la primele ore ale diminetii. CapAurora-Adela-Talpes2 Apoi am parasit-o timp de cativa ani, in care am invatat sa ma joc cu valurile vietii si am cautat insule de liniste in aglomeratia urbana.

Am regasit-o cu mare bucurie week-end-ul trecut, la fel de frumoasa si de generoasa precum o stiam si de la prima inspiratie cu miros de alge si sare mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit.

Motivul vizitei mele la mare a fost participarea in calitate de promotor la Seminarul de informare in cadrul Proiectului Start – ,,O viață de calitate în siguranță” pentru prevenirea si combaterea violenței domestice si traficului de persoane. Nu voi insista pe acest subiect, pentru ca nu este tema articolului, dar va invit sa accesati link-ul de mai sus si sa-l promovati la cat mai multe persoane pentru ca rezolvarea acestor probleme extrem de grave necesita implicarea fiecaruia dintre noi.

Chiar daca timpul mi-a fost ocupat in mare parte cu activitatile seminarului, am gasit suficiente momente pentru a savura si a ma imbiba cu tot ceea ce marea a avut de oferit. Primul gand pe care mi l-a inspirat si care a devenit provocarea si liantul artistic al scurtei mele vizite a fost sa creez cate o mandala in fiecare zi, folosind doar materialele naturale gasite pe plaja in acel moment, adica arta verde efemera. Mai multe despre conceptul romanesc al artelor verzi, GreenArts afli AICI.

A fost o provocare pentru ca pe plaja care imi era cea mai accesibila, scoicile si melcii intregi erau foarte greu de gasit. Am trecut insa peste acest impediment si am folosit si scoici sparte si slefuite de valuri, gandindu-ma ca arta nu inseamna perfectiune, ci spontaneitate si armonie a culorilor si formelor, iar in cazul artelor verzi, chiar forma neregulata data in timp de forta apei adauga autenticitate si o energie aparte mandalelor.

In prima zi am castigat experienta si dupa ce valurile mi-au distrus creatia in lucru de trei ori, am gasit locul potrivit si am realizat urmatoarea mandala:

Mandala-Adela-Talpes1

Cea de-a doua mandala a fost cea mai dificila. Scoicile au fost si mai greu de gasit, iar valurile au fost inlocuite de trecatori neatenti si de copii in cautare de suveniruri marine. Am depasit cu rabdare si aceste obstacole si iata ce mi-a iesit: Mandala-Adela-Talpes2

A treia zi a fost cea mai frumoasa, pentru ca marea si-a demonstrat pe deplin generozitatea, ce-i drept, pe o alta plaja din apropiere.

Mandala-Adela-Talpes3

Starile de multumire (recunostinta), entuziasm (bucurie) si liniste interioara pe care le-am trait in timpul realizarii acestor mandale simple sunt greu de cuprins in cuvinte, dar daca margeti vara aceasta la mare, va indemn sa experimentati voi insiva aceste stari prin creatia cu materiale naturale, fie ca sunt mandale, fie alte aranjamente in functie de propria inspiratie. Mandala-Adela-Talpes2

Mie imi plac si am ales sa fac mandale, atat pentru forma lor (un criteriu pur estetic), cat si pentru semnificatia lor profunda: crearea si expansiunea circulara a Universului dintr-un punct central. Indiferent ce imagine veti alege sa realizati folosindu-va de materialele oferite de mare, efectele benefice vor aparea negresit, mai ales daca traiti intr-un mediu rigid, stresant sau agresiv, dominat de energie masculina necontrolata:

– veti fi in contact direct cu elementele de baza ale vietii: apa, aer, foc si pamant care va vor incarca „bateriile” cu energia lor.

– veti realiza un exercitiu de meditatie activa, intreaga atentie deplasandu-se de la propriile ganduri, in mare parte negative si consumatoare de energie, la actul creator cu materiale naturale aducator de bucurie si pace interioara.

– va veti amplifica feminitatea prin exprimarea creativitatii, care este specifica laturii feminine (Yin) si jumatatii stangi a creierului. Mai mult, apa si pamantul (nisipul si scoicile) sunt simboluri traditionale ale energiei feminine. Mandala-AdelaT2

Desi experienta creatiei in sine este specific feminina, imi dau seama ca energia masculina a avut si ea un rol in realizarea celor trei mandale. Fara hotararea de a ideplini acest obiectiv si fara disciplina de a ma trezi la 5 dimineata, nu as mai fi avut acum despre ce sa scriu.

De asemenea, consider ca o astfel de experienta creativa poate fi de folos nu doar femeilor care doresc sa-si amplifice energia feminina, ci si barbatilor care au nevoie sa-si descopere latura feminina. Universul asa cum il cunoastem este manifestarea lui Dumnezeu in perfect echilibru, iar viata noastra va deveni asa cum ne-o dorim atunci cand vom oglindi in interiorul nostru acelasi echilibru, dupa principiul „Precum in Cer, asa si pe Pamant”. Am gasit AICI un articol interesant care detaliaza subiectul echilibrului sacru intre masculin si feminin. Mandala-ATalpes3

In final, iata cateva sfaturi din proprie experienta, de care va recomand sa tineti cont pentru a avea o experienta creativa cat mai placuta:

– cele mai potrivite momente din zi pentru a crea pe plaja sunt dimineata pana in ora 10:00 si seara dupa ora 18:00, cand razele soarelui nu sunt prea puternice sau chiar lipsesc. Pentru mine cel mai placut a fost in cea de-a treia zi, de la 5:30 la 6:30, cand plaja era pustie si soarele la rasarit, dar cred ca si dupa apus poate fi frumos. Daca totusi vreti sa creati la miezul zilei, aveti grija sa va protejati de soare mai ales capul si spatele, pentru ca veti sta mult timp aplecati(te) in cautare de „culori” naturale.

– alegeti un loc cu nisip curat, fara gunoaie, suficient de indepartat de apa pentru ca valurile sa nu va distruga creatia, dar suficient de apropiat de locul de colectare a materialelor pentru a va fi la indemana.

– studiati mai intai „oferta” de materiale si adaptati creatia la aceasta. Nu porniti la „treaba” cu o imagine fixa in minte pentru ca veti fi dezamagiti(te) daca nu veti gasi materialele necesare. Marea este imprevizibila si e bine sa va adaptati din mers la ceea ce va ofera in momentul respectiv.

– nu uitati sa fotografiati lucrarea finala. Revederea ei va va bucura si va readuce in memorie emotiile traite in timpul crearii ei. Mandala-Adela-Talpes3

Daca marea nu se numara printre destinatiile acestei veri nu va intristati. Puteti trai experiente creative asemanatoare si cu ajutorul altor materiale naturale cum ar fi florile presate sau semintele. Primul eveniment de acest gen se numeste Mandale din flori presate – revelatia sinelui prin arta verde si meditatie si il voi organiza pe 15 iulie 2015. Spatiul disponibil este restrans, asa ca va invit sa rezervati un loc cat mai curand.

Mandala-AdelaT3   Mandala-ATalpes2

Cu drag, Adela

Read Full Post »

Older Posts »