Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Dezvoltare personala’ Category

Trage cu arcul„Discipolul îl întreabă pe maestru de ce există greutăți care ne împiedică să ne atingem scopul și ne abat de la calea pe care am ales-o.

Ceea ce tu numești „ greutăți” – i-a răspuns maestrul – reprezintă de fapt o parte a scopului tău. Încetează să reziști. Imaginează-ți că tragi cu arcul. Ținta este departe și nu se vede, fiindcă pe pământ s-a lăsat o ceață groasă.

Oare te vei lupta cu ceața? Nu. Ci vei aștepta să sufle vântul și s-o destrame. Acum ținta se vede, dar vântul schimbă felul în care zboară săgeata. Oare te vei lupta cu vântul? Nu. Ci pur și simplu vei ține seama de direcția și felul în care suflă, și vei trage sub un alt unghi. Arcul tău este greu și nu ai putere să întinzi coarda. Oare te vei lupta cu arcul? Nu. Ci îți vei antrena mușchii, și de fiecare dată vei avea tot mai mult succes.

– Dar există oameni care trag din arcuri ușoare și flexibile pe vreme senină și fără vânt – a spus supărat discipolul. De ce doar eu am de înfruntat atâtea piedici? Nu cumva cineva mi se împotrivește dinadins?

– Nu te uita niciodată la alții – a zâmbit maestrul. Fiecare are arcul său, ținta sa și trage la vremea sa. Scopurile sunt însă diferite: unul vrea să tragă cât mai precis, altul să învețe să tragă.

Maestrul, coborând glasul, s-a aplecat către ucenic:

– Și o să-ți mai descopăr o taină înfricoșătoare, băiatul meu. Ceața nu se lasă pe pământ ca să nu te lase pe tine să tragi, și vântul nu suflă ca să abată săgeata ta, și arcul nu este greu de încordat ca să te simți tu slab. Toate acestea există de sine stătător. Tu ești cel care ai decis că în condițiile date vei putea nimeri ținta. Așadar, ori încetează să te mai plângi de greutăți și învață să tragi cu măiestrie, ori smereste-ți trufia și alege o țintă accesibilă.”

Sursa: Konstantin V. Zorin, Dacă puterile sunt pe sfârșite: Războiul și pacea omului cu el însuși, Editura Sophia, București 2015, p. 37-38.

Read Full Post »

McAifKuSunt zile in care un singur eveniment te poate face sa adormi seara cu un sentiment de implinire, indiferent daca ai mai realizat ceva sau nu in acea zi, sau sa spui, vorba englezului, „it just made my day”.

O astfel de zi a fost ieri, cand am participat la o noua intalnire Simply Life moderata de Alexandru Preda, unde atmosfera degajata, prietenoasa, calda, treaza si … placut aromata (datorita Ioanei) m-a facut sa uit cu desavarsire de vremea mohorata de afara. Acceptare reciproca, auto-cunoastere, umor, impartasire, provocare, prezenta sunt doar cateva dintre cuvintele care pot caracteriza intalnirea.

Cu doar cateva zile inainte de eveniment, Alex mi-a propus sa sustin un mic discurs, provocare pe care am acceptat-o fara sa clipesc, constienta fiind ca nu ai cum sa-ti depasesti o teama, daca nu te pui in situatia care iti provoaca acea teama, in cazul meu, vorbitul in public.  Pana aici, toate bune si frumoase. Stiam ca publicul va fi ca de obicei foarte binevoitor, timpul alocat, suficient de scurt ca sa nu ma suprasolicite si totusi…aveam o problema. Ce ar putea aduce valoros publicului un vorbitor a carui viata e marcata de un cuvant greu: haos.

Ei bine, in astfel de situatii important e sa nu intri in panica si sa lasi ideile sa iasa singure la suprafata, ceea ce am facut si eu, astfel  ca in scurt timp „s-au ales” in mintea mea cateva concluzii care sa merite a fi impartasite. De fapt sunt idei care au la baza ganduri, atitudini, actiuni de zi cu zi si care asteptau doar putin „cheag” si coerenta.

  • In primul rand mi-am dat seama ca in cel putin 90% din timp ma simt foarte bine cu starea de haos* si asta din doua motive:

(1) cultiv in mod consecvent recunostinta fata de Dumnezeu si fata de ceilalti oameni, pentru tot ceea ce sunt si am in prezent;

(2) folosesc fiecare experienta si interactiune pentru a-mi intari credinta in Dumnezeu si increderea in mine insami;

Aici cred ca se impun cateva clarificari. Cand spun Dumnezeu, nu ma cramponez in nume. Ii puteti spune Creator, Tata ceresc, Sursa, Divinitate, Univers, Sine superior etc. Esenta este ceea ce conteaza pentru mine si e aceeasi indiferent ce nume i se atribuie.

Credinta in D-zeu inseamna aici credinta ca orice s-ar intampla, chiar daca pe moment il percep ca un rau, este in final spre binele meu. Aceasta credinta vine „la pachet” cu un sentiment de protectie, siguranta si liniste sufleteasca.

Increderea in sine este si ea necesara, pentru mine cel putin, desi pentru unii ea se contopeste cu credinta in D-zeu. Eu nu pun semnul egal intre mine si D-zeu, ci ma consider co-creator al propriei vieti impreuna cu El. Consider ca am fost lasati cu liber arbitru si inzestrati cu discernamant si nu niste papusi fara creier manuite de un papusar.

  • In al doilea rand, mai exista si restul de 10% din timp, cand nu ma simt la fel de bine, adica ma invadeaza ganduri negre, fie legate de trecut (tristete, dezamagire, vinovatie, acuzare etc.), fie legate de viitor (ingrijorare, neputinta, teama). Cred ca nimeni pe planeta asta nu e scutit de astfel de stari. Ce e important si ma bucura este ca reusesc sa le depasesc din ce in ce mai repede. Ce fac concret?

(1) sunt atenta la gandurile pe care le am si la starea emotionala, deci mai intai constientizez faptul ca am o stare negativa. Probabil stii deja ca nu poti schimba ceva de care nu esti mai intai constient.

(2) actionez, adica fac ceva care sa-mi ridice moralul sau macar sa ma impiedice sa cad mai mult. Important este sa fie ceva constructiv, care sa nu-ti faca rau, cum ar fi alcoolul, tigarile sau mancatul in exces.

Iata cateva exemple de actiuni la care apelez eu, insa lista este deschisa pentru fiecare, desigur: muzica (relaxanta sau energizanta, dupa cum ma simt inspirata in acel moment), lectura hranitoare (de ex. dezvoltare personala sau Biblia), miscare (o simpla plimbare sau gimnastica, un sport preferat sau dans), practicarea unui hobby (in cazul meu, ati ghicit: florile presate :), indiferent ca lucrez la un nou aranjament artistic sau culeg, presez, organizez plantele), treaba prin casa.

Prietenii prefer sa-i pastrez pentru momentul in care mi-am imbunatatit suficient de mult starea, incat sa nu-i transform in umeri de plans si sa fiu capabila sa creez o intalnire agreabila si constructiva pentru amandoi.

  • In al treilea rand, sunt atenta sa extrag lectia de invatat care vine cu orice eveniment perceput negativ. In cazul meu, lectia pe care am regasit-o ca un fir rosu in multe situatii din ultima luna, a fost non-atasamentul de rezultat, indiferent ca se refera la relatii sau la castiguri materiale.

Asta nu inseamna sa nu imi mai doresc sa obtin rezultate, ci inseamna sa traiesc in prezent, sa fiu constienta de fiecare pas pe care il fac acum si nu sa traiesc in viitor, visand la acel rezultat. Cineva spunea ca acolo unde iti este atentia, iti este si energia si atunci, daca eu am toata atentia indreptata spre viitor, prezentul ramane fara sustinere, fara „combustibil” si dispare, se dizolva mai repede sau mai lent.

Vreau sa inchei cu un indemn din intelepciunea populara care cred ca se potriveste foarte bine cu tema articolului: Nu spune „hop” pana n-ai trecut puntea!

Fii atent(a) la fiecare pas pe care il faci aici si acum pe punte si asta te va conduce cu siguranta la un alt aici si acum, dincolo de punte, in care vei putea spune fara nici o urma de indoiala, Hop!

*Unul dintre participantii la intalnirea Simply life m-a rugat sa explic ce inteleg eu prin haos. Pentru mine, haosul in contextul in care scriu, este lipsa stabilitatii in cel putin doua din cele patru domenii principale ale vietii: Familia (dragostea), Cariera (banii), Viata sociala (prietenii), Spiritualitatea (relatia cu D-zeu). Concret, a trecut mai putin de o luna de cand toate planurile pe care mi le facusem pe plan personal si profesional s-au spulberat intr-o clipa.

La fel cum o masa cu patru picioare se prabuseste daca doua sunt mai scurte sau lipsesc, la fel si in viata noastra se instaleaza haosul daca doua dintre domenii sunt in criza. Imaginea mesei este preluata dintr-o carte pe care nu mi-o amintesc in acest moment, dar oricum modelul are limitele lui. Cred ca in viata, este suficient sa ramai si intr-un picior si le poti recupera pe toate celelalte, cu conditia ca acel picior sa fie relatia cu Dumnezeu.

Read Full Post »

Domnul a dat

Nimic nu se pierde in Univers, totul se transforma si nici sentimentele nu fac exceptie de la aceasta lege. Iubirea romantica se poate transforma fie intr-o iubire mai mare si mai profunda, fie intr-o iubire platonica, fie in recunostinta si bucurie, fie in tristete, resentimente sau ura. Alegerea este a fiecaruia.
Sunt oameni care te imbogatesc sufleteste atat de mult, incat plecarea lor subita nu poate lasa in urma decat recunostinta si liniste interioara.

Viata e frumoasa cand o privesti ca pe o scoala la care inveti sa faci binele si sa observi binele in toate experientele prin care treci, sa vezi si sa simti iubirea lui Dumnezeu transmsa prin fiecare om pe care il intalnesti, indiferent daca acela te-a facut sa razi sau sa plangi. Fiecare lectie invatata este o pregatire pentru urmatoarea si un pas mai aproape de pacea si iubirea divina.

De mica am fost invatata ca a gresi este o mare tragedie, si ca viata mea ar trebui sa fie perfect inscrisa intr-o grila prestabilita, pe care eu, cu toate bunele intentii, „am reusit” sa o nesocotesc in mod repetat. Adult fiind, am invatat ca „nu greselile sunt ceea ce defineste o persoana, dar ce învata din ele si modul în care se descopera pe sine prin situatiile dificile. Dincolo de putinte si neputinte, dorinta si vointa, un om creste atât timp cât continua sa alimenteze ce este frumos în el. Sa se focalizeze pe lucrurile bune. Si sa aiba rabdare în cresterea lui.” (Sursa)

Ce bland si bun este Dumnezeu! Ce minunate sunt caile Lui prin care ne da si ne ia lucruri si oameni, dupa cum ne serveste cel mai bine cresterii noastre spirituale! Ne da atunci cand ne apropiem de El, ne ia atunci cand ne atasam de ceva pamantesc, indepartandu-ne astfel de El. Ne atasam fie de ce e frumos si placut, fie de ce e urat si dureros (prin neiertare).

In scoala vietii, nimeni nu este scutit de lectiile atasamentelor, dar Dumnezeu, in nesfarsita lui bunatate si iubire, nu ne da nici fericire mai multa decat meritam, nici suferinta mai multa decat putem duce.

„Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” Cartea lui Iov

Read Full Post »

Marea m-a cucerit tarziu, dupa 30 de ani. Pana atunci am fost ocupata sa cuceresc piscuri semete de munte si paduri intunecoase de brad, iar marea era doar o alternativa pentru vacanta „de categoria a doua”, prea aglomerata si nu foarte potrivita pentru innotat (din cauza valurilor).

A venit insa un moment surprinzator, cand am coborat de pe cel mai inalt varf cucerit de mine (Vf. Peleaga, 2509m) direct in adancul apelor, la -6m si din acel moment marea a capatat si pentru mine culoare, miros, gust, sunet si textura. Am invatat sa ma joc cu valurile in loc sa ma lupt cu ele si am savurat linistea plajei goale la primele ore ale diminetii. CapAurora-Adela-Talpes2 Apoi am parasit-o timp de cativa ani, in care am invatat sa ma joc cu valurile vietii si am cautat insule de liniste in aglomeratia urbana.

Am regasit-o cu mare bucurie week-end-ul trecut, la fel de frumoasa si de generoasa precum o stiam si de la prima inspiratie cu miros de alge si sare mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit.

Motivul vizitei mele la mare a fost participarea in calitate de promotor la Seminarul de informare in cadrul Proiectului Start – ,,O viață de calitate în siguranță” pentru prevenirea si combaterea violenței domestice si traficului de persoane. Nu voi insista pe acest subiect, pentru ca nu este tema articolului, dar va invit sa accesati link-ul de mai sus si sa-l promovati la cat mai multe persoane pentru ca rezolvarea acestor probleme extrem de grave necesita implicarea fiecaruia dintre noi.

Chiar daca timpul mi-a fost ocupat in mare parte cu activitatile seminarului, am gasit suficiente momente pentru a savura si a ma imbiba cu tot ceea ce marea a avut de oferit. Primul gand pe care mi l-a inspirat si care a devenit provocarea si liantul artistic al scurtei mele vizite a fost sa creez cate o mandala in fiecare zi, folosind doar materialele naturale gasite pe plaja in acel moment, adica arta verde efemera. Mai multe despre conceptul romanesc al artelor verzi, GreenArts afli AICI.

A fost o provocare pentru ca pe plaja care imi era cea mai accesibila, scoicile si melcii intregi erau foarte greu de gasit. Am trecut insa peste acest impediment si am folosit si scoici sparte si slefuite de valuri, gandindu-ma ca arta nu inseamna perfectiune, ci spontaneitate si armonie a culorilor si formelor, iar in cazul artelor verzi, chiar forma neregulata data in timp de forta apei adauga autenticitate si o energie aparte mandalelor.

In prima zi am castigat experienta si dupa ce valurile mi-au distrus creatia in lucru de trei ori, am gasit locul potrivit si am realizat urmatoarea mandala:

Mandala-Adela-Talpes1

Cea de-a doua mandala a fost cea mai dificila. Scoicile au fost si mai greu de gasit, iar valurile au fost inlocuite de trecatori neatenti si de copii in cautare de suveniruri marine. Am depasit cu rabdare si aceste obstacole si iata ce mi-a iesit: Mandala-Adela-Talpes2

A treia zi a fost cea mai frumoasa, pentru ca marea si-a demonstrat pe deplin generozitatea, ce-i drept, pe o alta plaja din apropiere.

Mandala-Adela-Talpes3

Starile de multumire (recunostinta), entuziasm (bucurie) si liniste interioara pe care le-am trait in timpul realizarii acestor mandale simple sunt greu de cuprins in cuvinte, dar daca margeti vara aceasta la mare, va indemn sa experimentati voi insiva aceste stari prin creatia cu materiale naturale, fie ca sunt mandale, fie alte aranjamente in functie de propria inspiratie. Mandala-Adela-Talpes2

Mie imi plac si am ales sa fac mandale, atat pentru forma lor (un criteriu pur estetic), cat si pentru semnificatia lor profunda: crearea si expansiunea circulara a Universului dintr-un punct central. Indiferent ce imagine veti alege sa realizati folosindu-va de materialele oferite de mare, efectele benefice vor aparea negresit, mai ales daca traiti intr-un mediu rigid, stresant sau agresiv, dominat de energie masculina necontrolata:

– veti fi in contact direct cu elementele de baza ale vietii: apa, aer, foc si pamant care va vor incarca „bateriile” cu energia lor.

– veti realiza un exercitiu de meditatie activa, intreaga atentie deplasandu-se de la propriile ganduri, in mare parte negative si consumatoare de energie, la actul creator cu materiale naturale aducator de bucurie si pace interioara.

– va veti amplifica feminitatea prin exprimarea creativitatii, care este specifica laturii feminine (Yin) si jumatatii stangi a creierului. Mai mult, apa si pamantul (nisipul si scoicile) sunt simboluri traditionale ale energiei feminine. Mandala-AdelaT2

Desi experienta creatiei in sine este specific feminina, imi dau seama ca energia masculina a avut si ea un rol in realizarea celor trei mandale. Fara hotararea de a ideplini acest obiectiv si fara disciplina de a ma trezi la 5 dimineata, nu as mai fi avut acum despre ce sa scriu.

De asemenea, consider ca o astfel de experienta creativa poate fi de folos nu doar femeilor care doresc sa-si amplifice energia feminina, ci si barbatilor care au nevoie sa-si descopere latura feminina. Universul asa cum il cunoastem este manifestarea lui Dumnezeu in perfect echilibru, iar viata noastra va deveni asa cum ne-o dorim atunci cand vom oglindi in interiorul nostru acelasi echilibru, dupa principiul „Precum in Cer, asa si pe Pamant”. Am gasit AICI un articol interesant care detaliaza subiectul echilibrului sacru intre masculin si feminin. Mandala-ATalpes3

In final, iata cateva sfaturi din proprie experienta, de care va recomand sa tineti cont pentru a avea o experienta creativa cat mai placuta:

– cele mai potrivite momente din zi pentru a crea pe plaja sunt dimineata pana in ora 10:00 si seara dupa ora 18:00, cand razele soarelui nu sunt prea puternice sau chiar lipsesc. Pentru mine cel mai placut a fost in cea de-a treia zi, de la 5:30 la 6:30, cand plaja era pustie si soarele la rasarit, dar cred ca si dupa apus poate fi frumos. Daca totusi vreti sa creati la miezul zilei, aveti grija sa va protejati de soare mai ales capul si spatele, pentru ca veti sta mult timp aplecati(te) in cautare de „culori” naturale.

– alegeti un loc cu nisip curat, fara gunoaie, suficient de indepartat de apa pentru ca valurile sa nu va distruga creatia, dar suficient de apropiat de locul de colectare a materialelor pentru a va fi la indemana.

– studiati mai intai „oferta” de materiale si adaptati creatia la aceasta. Nu porniti la „treaba” cu o imagine fixa in minte pentru ca veti fi dezamagiti(te) daca nu veti gasi materialele necesare. Marea este imprevizibila si e bine sa va adaptati din mers la ceea ce va ofera in momentul respectiv.

– nu uitati sa fotografiati lucrarea finala. Revederea ei va va bucura si va readuce in memorie emotiile traite in timpul crearii ei. Mandala-Adela-Talpes3

Daca marea nu se numara printre destinatiile acestei veri nu va intristati. Puteti trai experiente creative asemanatoare si cu ajutorul altor materiale naturale cum ar fi florile presate sau semintele. Primul eveniment de acest gen se numeste Mandale din flori presate – revelatia sinelui prin arta verde si meditatie si il voi organiza pe 15 iulie 2015. Spatiul disponibil este restrans, asa ca va invit sa rezervati un loc cat mai curand.

Mandala-AdelaT3   Mandala-ATalpes2

Cu drag, Adela

Read Full Post »

Deschid ochii ca si cum m-am nascut acum.

Bine am venit!

De cateva zile ma simt mai vie ca niciodata si cu siguranta mai constienta.

Nu stiu cum se face ca de fiecare data, cartile care m-au impresionat si mi-au marcat existenta intr-un fel sau altul, mi-au ajuns in mana exact la momentul potrivit, exact cand am avut nevoie de ele, de un raspuns, de o mangaiere, de o confirmare.

Asa s-a intamplat si de aceasta data cu cartea „Bine ai venit!” scrisa de Alexandru Preda ale carei ultime randuri le-am parafrazat la inceput. A fost darul primit la nastere. cartea_bine-ai-venit

Dovada faptului ca nimic in Univers nu este intamplator, nici macar citirea unei carti, sta in atitudinea pe care am avut-o la primul meu contact cu aceasta carte, care s-a produs spre sfarsitul anului trecut, cu ocazia lansarii ei. Atunci nu am simtit nici un impuls sa o cumpar. Nu eram pregatita pentru ea, nu venise momentul.

A doua oara, cu ocazia unui seminar Cartea „Bine ai venit!” explicata, am avut surpriza si bucuria sa o primesc de la Alex in dar. Am inceput sa o citesc imediat dupa seminar, pe metrou, intorcandu-ma acasa si m-a cucerit de la primele cuvinte de multumire. Am citit-o apoi pe nerasuflate, ori de cate ori prindeam un moment liber (de obicei in metrou sau microbuz), iar acum am luat-o de la capat mai lent, cu un marker in mana, pentru ca vreau sa subliniez randurile cu care rezonez cel mai mult si pe care as vrea sa le regasesc cu usurinta mai tarziu.

M-am regasit aproape 100% in aceasta  carte si spun aproape, pentru ca au fost si doua-trei pasaje pe care nu le-am inteles foarte bine. Voi avea insa sansa sa le clarific la urmatorul seminar de discutii pe marginea cartii.

M-a impresionat capacitatea lui Alex de a surprinde in fraze extrem de simple si graitoare adevaruri mari. Mi-au placut situatiile din viata reala pe care le-a presarat pe parcurs, dovada a constientei cu care traieste chiar si cele mai marunte intamplari. Am rezonat cu realizarile lui despre dragoste, despre pace, despre frumusete, despre prezenta, despre fericire, despre adevar si chiar daca poate „adevarul nu este in aceasta carte”, cum declara chiar Alex la inceput, ea a oglindit o parte din adevarul pe care l-am gasit in mine pana in acest moment.

Va recomand cu caldura aceasta carte pentru stropul de intelepciune si de pace care v-ar putea inspira sa priviti viata dintr-o noua perspectiva, mai indepartata de minte si mai apropiata de inima, pentru momentele de trezire pe care le-ar putea produce in voi pe drumul regasirii de sine.

„Realizeaza ca, ce te deranjeaza la un anumit nivel, la un altul mai profund te poate ajuta. Atunci acel lucru va deveni un motor al regasirilor tale „

Read Full Post »

UneoriIn ambele situatii e de bine. Daca in prima binele e evident, in cea de-a doua trebuie sa stii sa-l vezi dincolo de suferinta pierderii sau esecului (daca nu stii, poti sa inveti la Scoala de optimism).

Dupa mai mult de trei ani in care am investit timp, energie si bani intr-un vis frumos cu fonduri europene, nu mi-a ramas decat sa limitez „pagubele”, sa trag invataminte si apoi sa iau decizii noi, care sa ma conduca la situatia de invingator.

Asa cum spunea intr-un interviu renumitul fitoterapeut Ovidiu Bojor, „când suferinţa e înţeleasă, ea te înalţă. Doar neînţeleasă, te dărâmă.” Eu am inteles si cauza, si scopul neimplinirii visului meu. De aceea pot sa sper ca noile decizii pe care deja le-am luat si pe care le voi lua de-acum inainte sa fie de la un nivel de constiinta mai inalt.

Cauza principala a fost neinvatarea la timp a unor lectii din trecut. Am observat ca lectiile neinvatate se repeta si sunt din ce in ce mai dificile, pentru ca se adauga la lectiile prezentului, ca si cand ai avea o restanta de anul trecut pe langa examenele sesiunii prezente. Iar Dumnezeu (Sursa, Forta Divina, sau cum vreti sa-i spuneti) este corect si iubitor in acelasi timp; nu-ti va da subiecte mai usoare, doar ca sa treci examenul. Daca unii iau examenul din prima, sunt altii ca mine, care merg o vreme in „re- re- uri”, iar altii ajung la sfarsitul vietii fara sa fi reusit sa invete macar pentru nota de trecere.

Eu am invatat multe si marunte in toti acesti ani, dar cea mai importanta lectie a fost cea a credintei in Dumnezeu, care inseamna o comunicare continua cu Acesta, nu doar o ora duminica sau sambata. Credinta mai inseamna o prioritate a vointei lui Dumnezeu in fata propriei vointe si aceasta e cu atat mai importanta in cazul deciziilor mari, cum a fost intrarea intr-un proiect cu fonduri in cazul meu sau alegerea partenerului de viata.

Manifestarea imediata a respectarii acestei legi este lipsa grabei in luarea deciziilor, pentru ca iti iei un ragaz de reflectie si rugaciune, un timp pentru „a sta stramb si a judeca drept” si un timp de liniste pentru „a auzi” raspunsul clarificator al lui Dumnezeu, care te va ajuta sa iei decizia optima la momentul si in contextul respectiv.

In ceea ce priveste scopul esecului meu, cred ca acesta a fost sa ma invete despre propriile limite, sa ma ajute sa ma cunosc mai bine, cu bune si cu rele, sa-i cunosc mai bine pe ceilalti si societatea in care traim. Daca „din orice nenorocire te poti ridica purificat”, cum spunea acelasi Ovidiu Bojor, ei bine, eu care slava Domnului, n-am trecut prin nici o nenorocire, ci doar am pierdut niste bani si un contract de finantare, pot spune cu mana pe inima ca ma simt purificata. Ma simt mai puternica si mai capabila sa fac fata oricaror situatii vor veni.

Monseniorul Vladimir Ghika spunea ca „o singură ambiţie este legitimă, aceea de a fi mai buni!” si chiar daca prin natura mea nu sunt o persoana foarte ambitioasa, mi-am fixat aceasta unica ambitie de a fi mai buna, atat in sensul de bunatate in relatia cu ceilalti, cat si in sensul de imbunatatire personala, pentru a indeplini potentialul maxim cu care am fost inzestrata de la nastere sau altfel spus, planul lui Dumnezeu pentru mine.

Ma aflu asadar la inceputul unui nou drum, care demareaza cu un anunt de vanzare:

http://olx.ro/oferta/vand-teren-cu-proiect-de-vila-pensiune-dambovita-submontana-ID3RFpq.html

Daca stiti persoane care ar putea fi interesate, v-as fi recunoscatoare daca le-ati face cunoscut acest link.

Va multumesc anticipat si va doresc sa luati decizii bune in fiecare zi, cu credinta si intelepciune.

Read Full Post »

Yin si Yang, feminin si masculin, impletirea magica din care infloreste iubirea…

Yin si Yang

„Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de rău. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată” (13,4-8) Sfântul Apostol Paul (Prima scrisoare către Corinteni)

Read Full Post »

Older Posts »