Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘recunostinta’

McAifKuSunt zile in care un singur eveniment te poate face sa adormi seara cu un sentiment de implinire, indiferent daca ai mai realizat ceva sau nu in acea zi, sau sa spui, vorba englezului, „it just made my day”.

O astfel de zi a fost ieri, cand am participat la o noua intalnire Simply Life moderata de Alexandru Preda, unde atmosfera degajata, prietenoasa, calda, treaza si … placut aromata (datorita Ioanei) m-a facut sa uit cu desavarsire de vremea mohorata de afara. Acceptare reciproca, auto-cunoastere, umor, impartasire, provocare, prezenta sunt doar cateva dintre cuvintele care pot caracteriza intalnirea.

Cu doar cateva zile inainte de eveniment, Alex mi-a propus sa sustin un mic discurs, provocare pe care am acceptat-o fara sa clipesc, constienta fiind ca nu ai cum sa-ti depasesti o teama, daca nu te pui in situatia care iti provoaca acea teama, in cazul meu, vorbitul in public.  Pana aici, toate bune si frumoase. Stiam ca publicul va fi ca de obicei foarte binevoitor, timpul alocat, suficient de scurt ca sa nu ma suprasolicite si totusi…aveam o problema. Ce ar putea aduce valoros publicului un vorbitor a carui viata e marcata de un cuvant greu: haos.

Ei bine, in astfel de situatii important e sa nu intri in panica si sa lasi ideile sa iasa singure la suprafata, ceea ce am facut si eu, astfel  ca in scurt timp „s-au ales” in mintea mea cateva concluzii care sa merite a fi impartasite. De fapt sunt idei care au la baza ganduri, atitudini, actiuni de zi cu zi si care asteptau doar putin „cheag” si coerenta.

  • In primul rand mi-am dat seama ca in cel putin 90% din timp ma simt foarte bine cu starea de haos* si asta din doua motive:

(1) cultiv in mod consecvent recunostinta fata de Dumnezeu si fata de ceilalti oameni, pentru tot ceea ce sunt si am in prezent;

(2) folosesc fiecare experienta si interactiune pentru a-mi intari credinta in Dumnezeu si increderea in mine insami;

Aici cred ca se impun cateva clarificari. Cand spun Dumnezeu, nu ma cramponez in nume. Ii puteti spune Creator, Tata ceresc, Sursa, Divinitate, Univers, Sine superior etc. Esenta este ceea ce conteaza pentru mine si e aceeasi indiferent ce nume i se atribuie.

Credinta in D-zeu inseamna aici credinta ca orice s-ar intampla, chiar daca pe moment il percep ca un rau, este in final spre binele meu. Aceasta credinta vine „la pachet” cu un sentiment de protectie, siguranta si liniste sufleteasca.

Increderea in sine este si ea necesara, pentru mine cel putin, desi pentru unii ea se contopeste cu credinta in D-zeu. Eu nu pun semnul egal intre mine si D-zeu, ci ma consider co-creator al propriei vieti impreuna cu El. Consider ca am fost lasati cu liber arbitru si inzestrati cu discernamant si nu niste papusi fara creier manuite de un papusar.

  • In al doilea rand, mai exista si restul de 10% din timp, cand nu ma simt la fel de bine, adica ma invadeaza ganduri negre, fie legate de trecut (tristete, dezamagire, vinovatie, acuzare etc.), fie legate de viitor (ingrijorare, neputinta, teama). Cred ca nimeni pe planeta asta nu e scutit de astfel de stari. Ce e important si ma bucura este ca reusesc sa le depasesc din ce in ce mai repede. Ce fac concret?

(1) sunt atenta la gandurile pe care le am si la starea emotionala, deci mai intai constientizez faptul ca am o stare negativa. Probabil stii deja ca nu poti schimba ceva de care nu esti mai intai constient.

(2) actionez, adica fac ceva care sa-mi ridice moralul sau macar sa ma impiedice sa cad mai mult. Important este sa fie ceva constructiv, care sa nu-ti faca rau, cum ar fi alcoolul, tigarile sau mancatul in exces.

Iata cateva exemple de actiuni la care apelez eu, insa lista este deschisa pentru fiecare, desigur: muzica (relaxanta sau energizanta, dupa cum ma simt inspirata in acel moment), lectura hranitoare (de ex. dezvoltare personala sau Biblia), miscare (o simpla plimbare sau gimnastica, un sport preferat sau dans), practicarea unui hobby (in cazul meu, ati ghicit: florile presate :), indiferent ca lucrez la un nou aranjament artistic sau culeg, presez, organizez plantele), treaba prin casa.

Prietenii prefer sa-i pastrez pentru momentul in care mi-am imbunatatit suficient de mult starea, incat sa nu-i transform in umeri de plans si sa fiu capabila sa creez o intalnire agreabila si constructiva pentru amandoi.

  • In al treilea rand, sunt atenta sa extrag lectia de invatat care vine cu orice eveniment perceput negativ. In cazul meu, lectia pe care am regasit-o ca un fir rosu in multe situatii din ultima luna, a fost non-atasamentul de rezultat, indiferent ca se refera la relatii sau la castiguri materiale.

Asta nu inseamna sa nu imi mai doresc sa obtin rezultate, ci inseamna sa traiesc in prezent, sa fiu constienta de fiecare pas pe care il fac acum si nu sa traiesc in viitor, visand la acel rezultat. Cineva spunea ca acolo unde iti este atentia, iti este si energia si atunci, daca eu am toata atentia indreptata spre viitor, prezentul ramane fara sustinere, fara „combustibil” si dispare, se dizolva mai repede sau mai lent.

Vreau sa inchei cu un indemn din intelepciunea populara care cred ca se potriveste foarte bine cu tema articolului: Nu spune „hop” pana n-ai trecut puntea!

Fii atent(a) la fiecare pas pe care il faci aici si acum pe punte si asta te va conduce cu siguranta la un alt aici si acum, dincolo de punte, in care vei putea spune fara nici o urma de indoiala, Hop!

*Unul dintre participantii la intalnirea Simply life m-a rugat sa explic ce inteleg eu prin haos. Pentru mine, haosul in contextul in care scriu, este lipsa stabilitatii in cel putin doua din cele patru domenii principale ale vietii: Familia (dragostea), Cariera (banii), Viata sociala (prietenii), Spiritualitatea (relatia cu D-zeu). Concret, a trecut mai putin de o luna de cand toate planurile pe care mi le facusem pe plan personal si profesional s-au spulberat intr-o clipa.

La fel cum o masa cu patru picioare se prabuseste daca doua sunt mai scurte sau lipsesc, la fel si in viata noastra se instaleaza haosul daca doua dintre domenii sunt in criza. Imaginea mesei este preluata dintr-o carte pe care nu mi-o amintesc in acest moment, dar oricum modelul are limitele lui. Cred ca in viata, este suficient sa ramai si intr-un picior si le poti recupera pe toate celelalte, cu conditia ca acel picior sa fie relatia cu Dumnezeu.

Read Full Post »

Domnul a dat

Nimic nu se pierde in Univers, totul se transforma si nici sentimentele nu fac exceptie de la aceasta lege. Iubirea romantica se poate transforma fie intr-o iubire mai mare si mai profunda, fie intr-o iubire platonica, fie in recunostinta si bucurie, fie in tristete, resentimente sau ura. Alegerea este a fiecaruia.
Sunt oameni care te imbogatesc sufleteste atat de mult, incat plecarea lor subita nu poate lasa in urma decat recunostinta si liniste interioara.

Viata e frumoasa cand o privesti ca pe o scoala la care inveti sa faci binele si sa observi binele in toate experientele prin care treci, sa vezi si sa simti iubirea lui Dumnezeu transmsa prin fiecare om pe care il intalnesti, indiferent daca acela te-a facut sa razi sau sa plangi. Fiecare lectie invatata este o pregatire pentru urmatoarea si un pas mai aproape de pacea si iubirea divina.

De mica am fost invatata ca a gresi este o mare tragedie, si ca viata mea ar trebui sa fie perfect inscrisa intr-o grila prestabilita, pe care eu, cu toate bunele intentii, „am reusit” sa o nesocotesc in mod repetat. Adult fiind, am invatat ca „nu greselile sunt ceea ce defineste o persoana, dar ce învata din ele si modul în care se descopera pe sine prin situatiile dificile. Dincolo de putinte si neputinte, dorinta si vointa, un om creste atât timp cât continua sa alimenteze ce este frumos în el. Sa se focalizeze pe lucrurile bune. Si sa aiba rabdare în cresterea lui.” (Sursa)

Ce bland si bun este Dumnezeu! Ce minunate sunt caile Lui prin care ne da si ne ia lucruri si oameni, dupa cum ne serveste cel mai bine cresterii noastre spirituale! Ne da atunci cand ne apropiem de El, ne ia atunci cand ne atasam de ceva pamantesc, indepartandu-ne astfel de El. Ne atasam fie de ce e frumos si placut, fie de ce e urat si dureros (prin neiertare).

In scoala vietii, nimeni nu este scutit de lectiile atasamentelor, dar Dumnezeu, in nesfarsita lui bunatate si iubire, nu ne da nici fericire mai multa decat meritam, nici suferinta mai multa decat putem duce.

„Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” Cartea lui Iov

Read Full Post »

Natura reinvie

Natura reinvie

Indiferent de natura relatiei cu Divinitatea pe care am avut-o de-a lungul timpului, Sarbatoarea Pastelui a insemnat pentru mine un nou inceput, o noua sansa care mi se da pentru a face bine acolo unde inainte am facut rau.

In noaptea Invierii imi simt viata ca o coala alba de hartie, de pe care toate greselile si mazgalelile au fost sterse si care asteapta cu incredere varful condeiului sa insire cuvinte bine alese si pline de sens.

In noaptea Invierii simt mai mult ca niciodata ca sunt iubita deplin, simt o recunostinta nesfarsita pentru Cel care a luat asupra Lui toate pacatele lumii, incercand sa ne ridice din negura ignorantei.

Hristos a inviat!

Sa-I urmam exemplul, rastignind in noi ura, invidia, neincrederea, judecata, trufia si sa inviem a doua zi in iubire, compasiune, iertare, apreciere si credinta.

Sa repetam procesul in fiecare noapte, trezindu-ne in fiecare dimineata innoiti, innobilati cu cele mai alese intentii, iar viata nu va intarzia sa se arate in toata frumusetea si bogatia ei.

Explozie de primavara

Explozie de primavara

Tintind spre inaltimi

Tintind spre inaltimi

Un nou inceput

Un nou inceput

Read Full Post »

Dedic articolul de azi recunostintei, mai ales ca e 8 Martie si sunt atat de multe femei carora vreau sa le multumesc pentru ca mi-au imbogatit existenta in nenumarate feluri. Ar fi imposibil sa le numesc aici pe toate si nu vreau sa supar pe nimeni, asa ca o voi aminti doar pe mama.

Iti multumesc mama ca m-ai adus in lumea asta frumoasa si bogata, ca m-ai invatat ce inseamna rabdarea, migala, exigenta, ca mi-ai insuflat toate valorile care-mi calauzesc acum pasii. Stiu ca aceste ganduri au ajuns deja la tine si ca ma ajuti in continuare sa-mi ating visele.

Saptamana trecuta a fost una speciala pentru mine, pentru ca am intalnit oameni minunati si sunt recunoscatoare Creatorului pentru ca mi i-a scos in cale. Am un citat preferat din Paulo Coelho: „Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, intreg Universul conspira pentru a-ti indeplini dorinta.” Acum nu mai am nici o indoiala ca este adevarat.

Dupa iertare, recunostinta pentru ce avem deja, bune si „rele” deopotriva este o conditie esentiala pentru a ne transforma visele in realitate. Am scris rele intre ghilimele pentru ca in realitate nu exista „rele”, ci doar lectii de invatat, oportunitati de evolutie. Se spune ca D-zeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce si ca ceea ce nu ne doboara ne impinge inainte si este adevarat.

Furtuna de soare

Furtuna de soare

Viziunea urmata de actiune continua procesul de creatie a propriei vieti in care suntem implicati cu totii, fie ca ne dam sau nu seama de asta.

Am si un dar pentru toti oamenii minunati din viata mea, un tablou realizat din petale de bujor, trandafir, nemtisor, gerbera, crizantema, o adevarata explozie de culori solare. Este de fapt o reproducere dupa lucrarea Cristinei Pana, „Furtuna de soare”, careia ii multumesc pe aceasta cale pentru ca mi-a permis sa ma inspir.

Read Full Post »