Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘credinta’

McAifKuSunt zile in care un singur eveniment te poate face sa adormi seara cu un sentiment de implinire, indiferent daca ai mai realizat ceva sau nu in acea zi, sau sa spui, vorba englezului, „it just made my day”.

O astfel de zi a fost ieri, cand am participat la o noua intalnire Simply Life moderata de Alexandru Preda, unde atmosfera degajata, prietenoasa, calda, treaza si … placut aromata (datorita Ioanei) m-a facut sa uit cu desavarsire de vremea mohorata de afara. Acceptare reciproca, auto-cunoastere, umor, impartasire, provocare, prezenta sunt doar cateva dintre cuvintele care pot caracteriza intalnirea.

Cu doar cateva zile inainte de eveniment, Alex mi-a propus sa sustin un mic discurs, provocare pe care am acceptat-o fara sa clipesc, constienta fiind ca nu ai cum sa-ti depasesti o teama, daca nu te pui in situatia care iti provoaca acea teama, in cazul meu, vorbitul in public.  Pana aici, toate bune si frumoase. Stiam ca publicul va fi ca de obicei foarte binevoitor, timpul alocat, suficient de scurt ca sa nu ma suprasolicite si totusi…aveam o problema. Ce ar putea aduce valoros publicului un vorbitor a carui viata e marcata de un cuvant greu: haos.

Ei bine, in astfel de situatii important e sa nu intri in panica si sa lasi ideile sa iasa singure la suprafata, ceea ce am facut si eu, astfel  ca in scurt timp „s-au ales” in mintea mea cateva concluzii care sa merite a fi impartasite. De fapt sunt idei care au la baza ganduri, atitudini, actiuni de zi cu zi si care asteptau doar putin „cheag” si coerenta.

  • In primul rand mi-am dat seama ca in cel putin 90% din timp ma simt foarte bine cu starea de haos* si asta din doua motive:

(1) cultiv in mod consecvent recunostinta fata de Dumnezeu si fata de ceilalti oameni, pentru tot ceea ce sunt si am in prezent;

(2) folosesc fiecare experienta si interactiune pentru a-mi intari credinta in Dumnezeu si increderea in mine insami;

Aici cred ca se impun cateva clarificari. Cand spun Dumnezeu, nu ma cramponez in nume. Ii puteti spune Creator, Tata ceresc, Sursa, Divinitate, Univers, Sine superior etc. Esenta este ceea ce conteaza pentru mine si e aceeasi indiferent ce nume i se atribuie.

Credinta in D-zeu inseamna aici credinta ca orice s-ar intampla, chiar daca pe moment il percep ca un rau, este in final spre binele meu. Aceasta credinta vine „la pachet” cu un sentiment de protectie, siguranta si liniste sufleteasca.

Increderea in sine este si ea necesara, pentru mine cel putin, desi pentru unii ea se contopeste cu credinta in D-zeu. Eu nu pun semnul egal intre mine si D-zeu, ci ma consider co-creator al propriei vieti impreuna cu El. Consider ca am fost lasati cu liber arbitru si inzestrati cu discernamant si nu niste papusi fara creier manuite de un papusar.

  • In al doilea rand, mai exista si restul de 10% din timp, cand nu ma simt la fel de bine, adica ma invadeaza ganduri negre, fie legate de trecut (tristete, dezamagire, vinovatie, acuzare etc.), fie legate de viitor (ingrijorare, neputinta, teama). Cred ca nimeni pe planeta asta nu e scutit de astfel de stari. Ce e important si ma bucura este ca reusesc sa le depasesc din ce in ce mai repede. Ce fac concret?

(1) sunt atenta la gandurile pe care le am si la starea emotionala, deci mai intai constientizez faptul ca am o stare negativa. Probabil stii deja ca nu poti schimba ceva de care nu esti mai intai constient.

(2) actionez, adica fac ceva care sa-mi ridice moralul sau macar sa ma impiedice sa cad mai mult. Important este sa fie ceva constructiv, care sa nu-ti faca rau, cum ar fi alcoolul, tigarile sau mancatul in exces.

Iata cateva exemple de actiuni la care apelez eu, insa lista este deschisa pentru fiecare, desigur: muzica (relaxanta sau energizanta, dupa cum ma simt inspirata in acel moment), lectura hranitoare (de ex. dezvoltare personala sau Biblia), miscare (o simpla plimbare sau gimnastica, un sport preferat sau dans), practicarea unui hobby (in cazul meu, ati ghicit: florile presate :), indiferent ca lucrez la un nou aranjament artistic sau culeg, presez, organizez plantele), treaba prin casa.

Prietenii prefer sa-i pastrez pentru momentul in care mi-am imbunatatit suficient de mult starea, incat sa nu-i transform in umeri de plans si sa fiu capabila sa creez o intalnire agreabila si constructiva pentru amandoi.

  • In al treilea rand, sunt atenta sa extrag lectia de invatat care vine cu orice eveniment perceput negativ. In cazul meu, lectia pe care am regasit-o ca un fir rosu in multe situatii din ultima luna, a fost non-atasamentul de rezultat, indiferent ca se refera la relatii sau la castiguri materiale.

Asta nu inseamna sa nu imi mai doresc sa obtin rezultate, ci inseamna sa traiesc in prezent, sa fiu constienta de fiecare pas pe care il fac acum si nu sa traiesc in viitor, visand la acel rezultat. Cineva spunea ca acolo unde iti este atentia, iti este si energia si atunci, daca eu am toata atentia indreptata spre viitor, prezentul ramane fara sustinere, fara „combustibil” si dispare, se dizolva mai repede sau mai lent.

Vreau sa inchei cu un indemn din intelepciunea populara care cred ca se potriveste foarte bine cu tema articolului: Nu spune „hop” pana n-ai trecut puntea!

Fii atent(a) la fiecare pas pe care il faci aici si acum pe punte si asta te va conduce cu siguranta la un alt aici si acum, dincolo de punte, in care vei putea spune fara nici o urma de indoiala, Hop!

*Unul dintre participantii la intalnirea Simply life m-a rugat sa explic ce inteleg eu prin haos. Pentru mine, haosul in contextul in care scriu, este lipsa stabilitatii in cel putin doua din cele patru domenii principale ale vietii: Familia (dragostea), Cariera (banii), Viata sociala (prietenii), Spiritualitatea (relatia cu D-zeu). Concret, a trecut mai putin de o luna de cand toate planurile pe care mi le facusem pe plan personal si profesional s-au spulberat intr-o clipa.

La fel cum o masa cu patru picioare se prabuseste daca doua sunt mai scurte sau lipsesc, la fel si in viata noastra se instaleaza haosul daca doua dintre domenii sunt in criza. Imaginea mesei este preluata dintr-o carte pe care nu mi-o amintesc in acest moment, dar oricum modelul are limitele lui. Cred ca in viata, este suficient sa ramai si intr-un picior si le poti recupera pe toate celelalte, cu conditia ca acel picior sa fie relatia cu Dumnezeu.

Anunțuri

Read Full Post »

UneoriIn ambele situatii e de bine. Daca in prima binele e evident, in cea de-a doua trebuie sa stii sa-l vezi dincolo de suferinta pierderii sau esecului (daca nu stii, poti sa inveti la Scoala de optimism).

Dupa mai mult de trei ani in care am investit timp, energie si bani intr-un vis frumos cu fonduri europene, nu mi-a ramas decat sa limitez „pagubele”, sa trag invataminte si apoi sa iau decizii noi, care sa ma conduca la situatia de invingator.

Asa cum spunea intr-un interviu renumitul fitoterapeut Ovidiu Bojor, „când suferinţa e înţeleasă, ea te înalţă. Doar neînţeleasă, te dărâmă.” Eu am inteles si cauza, si scopul neimplinirii visului meu. De aceea pot sa sper ca noile decizii pe care deja le-am luat si pe care le voi lua de-acum inainte sa fie de la un nivel de constiinta mai inalt.

Cauza principala a fost neinvatarea la timp a unor lectii din trecut. Am observat ca lectiile neinvatate se repeta si sunt din ce in ce mai dificile, pentru ca se adauga la lectiile prezentului, ca si cand ai avea o restanta de anul trecut pe langa examenele sesiunii prezente. Iar Dumnezeu (Sursa, Forta Divina, sau cum vreti sa-i spuneti) este corect si iubitor in acelasi timp; nu-ti va da subiecte mai usoare, doar ca sa treci examenul. Daca unii iau examenul din prima, sunt altii ca mine, care merg o vreme in „re- re- uri”, iar altii ajung la sfarsitul vietii fara sa fi reusit sa invete macar pentru nota de trecere.

Eu am invatat multe si marunte in toti acesti ani, dar cea mai importanta lectie a fost cea a credintei in Dumnezeu, care inseamna o comunicare continua cu Acesta, nu doar o ora duminica sau sambata. Credinta mai inseamna o prioritate a vointei lui Dumnezeu in fata propriei vointe si aceasta e cu atat mai importanta in cazul deciziilor mari, cum a fost intrarea intr-un proiect cu fonduri in cazul meu sau alegerea partenerului de viata.

Manifestarea imediata a respectarii acestei legi este lipsa grabei in luarea deciziilor, pentru ca iti iei un ragaz de reflectie si rugaciune, un timp pentru „a sta stramb si a judeca drept” si un timp de liniste pentru „a auzi” raspunsul clarificator al lui Dumnezeu, care te va ajuta sa iei decizia optima la momentul si in contextul respectiv.

In ceea ce priveste scopul esecului meu, cred ca acesta a fost sa ma invete despre propriile limite, sa ma ajute sa ma cunosc mai bine, cu bune si cu rele, sa-i cunosc mai bine pe ceilalti si societatea in care traim. Daca „din orice nenorocire te poti ridica purificat”, cum spunea acelasi Ovidiu Bojor, ei bine, eu care slava Domnului, n-am trecut prin nici o nenorocire, ci doar am pierdut niste bani si un contract de finantare, pot spune cu mana pe inima ca ma simt purificata. Ma simt mai puternica si mai capabila sa fac fata oricaror situatii vor veni.

Monseniorul Vladimir Ghika spunea ca „o singură ambiţie este legitimă, aceea de a fi mai buni!” si chiar daca prin natura mea nu sunt o persoana foarte ambitioasa, mi-am fixat aceasta unica ambitie de a fi mai buna, atat in sensul de bunatate in relatia cu ceilalti, cat si in sensul de imbunatatire personala, pentru a indeplini potentialul maxim cu care am fost inzestrata de la nastere sau altfel spus, planul lui Dumnezeu pentru mine.

Ma aflu asadar la inceputul unui nou drum, care demareaza cu un anunt de vanzare:

http://olx.ro/oferta/vand-teren-cu-proiect-de-vila-pensiune-dambovita-submontana-ID3RFpq.html

Daca stiti persoane care ar putea fi interesate, v-as fi recunoscatoare daca le-ati face cunoscut acest link.

Va multumesc anticipat si va doresc sa luati decizii bune in fiecare zi, cu credinta si intelepciune.

Read Full Post »

Natura reinvie

Natura reinvie

Indiferent de natura relatiei cu Divinitatea pe care am avut-o de-a lungul timpului, Sarbatoarea Pastelui a insemnat pentru mine un nou inceput, o noua sansa care mi se da pentru a face bine acolo unde inainte am facut rau.

In noaptea Invierii imi simt viata ca o coala alba de hartie, de pe care toate greselile si mazgalelile au fost sterse si care asteapta cu incredere varful condeiului sa insire cuvinte bine alese si pline de sens.

In noaptea Invierii simt mai mult ca niciodata ca sunt iubita deplin, simt o recunostinta nesfarsita pentru Cel care a luat asupra Lui toate pacatele lumii, incercand sa ne ridice din negura ignorantei.

Hristos a inviat!

Sa-I urmam exemplul, rastignind in noi ura, invidia, neincrederea, judecata, trufia si sa inviem a doua zi in iubire, compasiune, iertare, apreciere si credinta.

Sa repetam procesul in fiecare noapte, trezindu-ne in fiecare dimineata innoiti, innobilati cu cele mai alese intentii, iar viata nu va intarzia sa se arate in toata frumusetea si bogatia ei.

Explozie de primavara

Explozie de primavara

Tintind spre inaltimi

Tintind spre inaltimi

Un nou inceput

Un nou inceput

Read Full Post »