Uneori învingi, uneori înveți!

În ambele situații e de bine. Dacă în prima binele e evident, în cea de-a doua trebuie să știi să-l vezi dincolo de suferința pierderii sau eșecului.

După mai mult de trei ani în care am investit timp, energie și bani într-un vis frumos cu fonduri europene, nu mi-a rămas decât să limitez „pagubele”, să trag învaățăminte și apoi să iau decizii noi, care să mă conducă la situația de învingător.

Așa cum spunea într-un interviu renumitul fitoterapeut Ovidiu Bojor, „când suferinţa e înţeleasă, ea te înalţă. Doar neînţeleasă, te dărâmă.” Eu am înțeles și cauza, și scopul neîmplinirii visului meu. De aceea pot să sper că noile decizii pe care deja le-am luat și pe care le voi lua de-acum înainte să fie de la un nivel de conștiință mai înalt.

Cauza principală a fost neînvățarea la timp a unor lecții din trecut. Am observat că lecțiile neînvățate se repetă și sunt din ce în ce mai dificile, pentru că se adaugă la lecțiile prezentului, ca și când ai avea o restanță de anul trecut pe lângă examenele sesiunii prezente. Iar Dumnezeu (Sursa, Forța Divină, sau cum vreți să-i spuneți) este un profesor corect și iubitor în același timp; nu-ți va da subiecte mai ușoare, doar ca să treci examenul. Dacă unii iau examenul din prima, sunt alții ca mine, care merg o vreme în „re- re- uri”, iar alții ajung la sâarșitul vieții fără să fi reușit să învețe măcar pentru nota de trecere.

Eu am învățat multe și mărunte în toți acești ani, dar cea mai importantă lecție a fost cea a credinței în Dumnezeu, care înseamnă o comunicare continuă cu Acesta, nu doar o ora duminica sau sâmbăta. Credința mai înseamnă o prioritate a voinței lui Dumnezeu în fața propriei voințe și aceasta e cu atât mai importantă în cazul deciziilor mari, cum a fost intrarea într-un proiect cu fonduri europene în cazul meu sau alegerea partenerului de viață.

Manifestarea imediată a respectarii acestei legi este lipsa grabei în luarea deciziilor, pentru că îți iei un răgaz de reflecție și rugăciune, un timp pentru „a sta strâmb și a judeca drept” și un timp de liniste pentru „a auzi” răspunsul clarificator al lui Dumnezeu, care te va ajuta să iei decizia optimă la momentul și în contextul respectiv.

În ceea ce privește scopul eșecului meu, cred că acesta a fost să mă învețe despre propriile limite, să mă ajute să mă cunosc mai bine, cu bune și cu rele, să-i cunosc mai bine pe ceilalți și societatea în care trăim. Dacă „din orice nenorocire te poti ridica purificat”, cum spunea același Ovidiu Bojor, ei bine, eu care slavă Domnului, n-am trecut prin nicio nenorocire, ci doar am pierdut niște bani și un contract de finanțare, pot spune cu mâna pe inimă că mă simt purificată. Mă simt mai puternică și mai capabilă să fac față oricăror situații vor veni.

Monseniorul Vladimir Ghika spunea că „o singură ambiţie este legitimă, aceea de a fi mai buni!” și chiar dacă prin natura mea nu sunt o persoană foarte ambițioaăa, mi-am fixat această unică ambiție de a fi mai bună, atât în sensul de bunătate în relația cu ceilalși, cât și în sensul de îmbunătățire personală, pentru a îndeplini potențialul maxim cu care am fost înzestrată de la naștere sau altfel spus, planul lui Dumnezeu pentru mine.

Mă aflu așadar la începutul unui nou drum, care demareaza cu un anunt de vanzare:

http://olx.ro/oferta/vand-teren-cu-proiect-de-vila-pensiune-dambovita-submontana-ID3RFpq.html

Dacă știți persoane care ar putea fi interesate, v-aș fi recunoscătoare dacă le-ați face cunoscut acest link.

Vă mulțumesc anticipat și vă doresc să luați decizii bune în fiecare zi, cu credință și înțelepciune.