Emotie de toamna

„A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.

Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare.”

Duet autumnal

http://www.metacafe.com/watch/2162399/emotie_de_toamna_de_nichita_stanescu_nicu_alifantis/

Read Full Post »

Inspiratie fara crize

Am fost intrebata de multe ori care imi sunt sursele de inspiratie pentru tablourile si felicitarile pe care le fac si de fiecare data raspunsul a fost acelasi. Muzele mele sunt peste tot in jur, in natura, printre ornamente de sarbatori si aranjamente florale, printre prieteni si evenimentele la care particip.

De cele mai multe ori pornesc de la un element central pe care vreau sa il pun in valoare si pe marginea lui construiesc apoi restul compozitiei. Caracteristicile persoanei pentru care creez o felicitare unicat sau un tablou imi aduc de fiecare data partea lor de inspiratie.

Una dintre temerile cu care cred ca se confrunta orice artist mai mult sau mai putin si de care nu am scapat nici eu este ca va ajunge la un moment dat intr-o criza de inspiratie. E o teama care la mine nu s-a adeverit decat in foarte mica masura in plan artistic si s-a concretizat cel mult printr-o mica intarziere, fara a ajunge la o criza propriu-zisa.

Situatia e ceva mai „grava” in cazul scrisului pe blog dar si aici, de fiecare data cand sunt pe punctul sa ma declar in situatie de criza intervine ceva, o imagine, o discutie, un text care ma inspira. De aceasta data au fost randurile scrise de Stefan Alexandrescu, caruia ii multumesc pe aceasta cale pentru toate sfaturile si articolele pline de consistenta care m-au inspirat si m-au ajutat de-a lungul timpului.

Am constatat ca reactia cea mai potrivita in momentul in care teama de criza incepe sa se strecoare printre ganduri este sa ma relaxez si sa am incredere ca muzele isi vor face aparitia in scurt timp. Nu m-au dezamagit pana acum. So don’t panic, you only make it worse!

In final, iata primul peisaj realizat din frunze si flori presate in urma cu 5 ani, inspirat de drumetiile mele montane.

Peisaj de munte

Read Full Post »

Despre iubire

Astăzi revin la iubire și nu pentru că suntem în plină lună a îndrăgostiților, ci pentru cș asa a dictat inima degetelor mele. A fost imposibil să mă împotrivesc…

Să nu mă înțelegeți greșit…îmi place ideea unei zile dedicate iubirii, însă îmi place și mai mult ideea de a sărbători iubirea în fiecare zi. Îmi place să ofer și să primesc daruri simbolice ale iubirii, însa într-un mod spontan, fără povara obligației și conformismului.

Iubirea e un sentiment care s-a instalat confortabil în casa inimii mele. Aî indrăzni chiar să spun că mă locuieste pe de-a-ntregul și definitiv, nu doar cu chirie, că s-a întors acasă asemeni fiului risipitor, acolo unde îi era locul dintotdeauna.

Come, fly with me

Făcând legătura cu începutul călatoriei în lumea florilor presate, îmi dau seama că exprimarea mea prin creație artistică s-a declanșat în aceeași perioadă în care iubirea a început să răsară prin cotloanele sufletului. Cred că acest fapt nu e deloc întâmplător întrucat iubirea este și ea un act de creație, la fel cum creația este un act de iubire.

Atunci când vorbesc despre creatțe nu mă refer doar la creația artistică ci la orice înseamnă exprimare de sine în sens pozitiv, construire, evoluție.

Atât iubirea cât și creația se produc într-o stare de libertate și bucurie interioară, de dăruire totală, lipsită de orice umbră de teamă. Ambele îl transpun pe cel care le trăiește într-o stare de grație care îi ăa parcă aripi. Paradoxal poate, această stare de bucurie, de euforie nu exclude zbuciumul, uneori suferința. E o împletire cu gust dulce amărui care scoate iubirea și actul creator din banalitate și le dă consistență, forță, magie.

Una dintre cele mai frumoase imagini ale iubirii este zugraviăa de Shakespeare în Sonet:

„În calea inimilor iubitoare

nu-s piedici și iubirea nu-i iubire

de nu se-aprinde-n încercări mai tare

și-n vremi de zbucium nu stă-n neclintire.

O, nu! Ea stă de veghe ca un far,

ce pe furtună negura străbate;

e ca o stea al cărei bob de jar –

cât de departe-i – nimeni nu socoate.

Iubirea nu-i a vremii jucărie,

deși-n obraji se ofilesc bujorii,

căci anii nu-nvechesc a ei solie

ci veșnici îi  vor înflori fiorii”

Read Full Post »

Nu dati cu pietre!

Am trei motive sa ma bucur de vremea de afara. Stiu, stiu, pentru multi e groaznica, dar va rog, nu dati cu pietre in mine! De fapt as putea gasi mai multe, dar cred ca nu e cazul sa fortez nota.

Primul motiv e ca pamantul, insetat dupa atatea ierni si veri secetoase viseaza deja la recoltele bogate care-i vor mangaia fata.

In al doilea rand, imi place sa fie zapada atat cat mai este iarna (nu mai mult) si inca n-am reusit sa ma bucur de o bulgareala. Acum mi se ofera o ultima sansa. Mai e cineva interesat?

Nu in ultimul rand, e un timp perfect pentru reflectie, planuri de an nou pentru cei care nu au reusit inca sa-si stabileasca obiectivele, pentru treburi amanate de prea mult timp sau pur si simplu pentru relaxare si visare.

In cazul meu, inscrierea in World Wide Pressed Flower Guild mi-a prilejuit ocazia de a rememora felul in care s-a nascut si a evoluat pasiunea mea pentru florile presate. Puteti citi cateva randuri despre calatoria mea artistica pe pagina „About” si informatii despre arta presarii florilor pe o noua pagina care-i poarta numele.

Read Full Post »