Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Fotografie’ Category

Continui reflecțiile pe marginea anului 2020, an care a însemnat pentru mine, în primul rând schimbarea mediului de trai, dintr-o cameră de bloc, înconjurată de asfalt și trafic infernal, într-o casă la țară, înconjurată de verdeață și liniște.

Rândurile ce urmează au pornit de la însemnări făcute pe parcursul anului, pe măsură ce mi-au apărut în minte și vorbesc despre principiile care îmi conduc viața aici. Deși le cunoșteam și încercam să le aplic în viața mea și înainte, odată cu mutarea au devenit mult mai consistente. Natura mă inspiră, mă îndrumă și mă ajută să fiu mai consecventă în practica lor și cu toate acestea, calea conștientizărilor este lungă, iar „demonii” interiori se lasă greu învinși.

Revăzând însemnările, am observat că majoritatea cuvintelor cheie încep cu litera „s„, dacă nu în limba română, atunci în echivalentul din limba engleză, așa că am căutat semnificația acestei litere.

Am aflat că litera „s” semnifică inspirație, iar în numerologie corespunde cifrei 1 şi reprezintă începuturile, evoluția. Nici că se putea mai potrivit… inspirația de a începe o nouă cale de evoluție, în armonie cu natura sau începutul unei noi căi de evoluție, inspirată de natură. Oricum aș formula, sâmburele este același și constă din câteva cuvinte cheie: sat, simplitate, solitudine, smerenie, sine, simțuri, sezonalitate, sinergie.

Întoarcerea la simplitate. Mutarea mea s-ar putea încadra în așa numita mișcare downshifting, un adevărat trend în occident, un stil de viață în care „mai mult” și „mai repede” devin „mai puțin” și „mai lent”.

Nu am rezonat niciodată cu consumerismul și cu acumularea de bunuri materiale, iar timpul meu și o muncă făcută din pasiune au fost și sunt mai pretioase decât un job bine plătit, dar acaparator și stresant. Am tânjit mereu după o viață apropiată de natură, după liniștea și bucuriile simple pe care ea le oferă și care sunt rare și mai greu de obținut în mediul urban. Alegerea unui trai simplu la sat înseamnă pentru mine un consum mai mic de resurse, un ritm de viață mai lent, în acord cu ritmurile naturii, înseamnă sănătate, adică aer, apă, mâncare mult mai curate și mai multă mișcare. Este, de fapt, viața pe care o trăiau bunicii și străbunicii noștri și pe care am avut privilegiul să o gust în copilărie, înainte de a intra în tăvălugul modernismului.

Cu toate acestea, cred că simplitatea nu ar trebui să excludă un anumit grad de confort pe care îl aduce progresul tehnologic, fără însă a ajunge în extrema luxului și a snobismului și alegând soluțiile cu cel mai mic impact asupra mediului natural.

Savurarea solitudinii. Solitudinea este partea plină a paharului, care în cazul de față e faptul de a trăi singur. Partea goală a paharului e singurătatea, însă eu aleg să mă bucur de partea plină. În solitudine îți poți da mai ușor seama că în realitate nu ești singur(ă), că ai alături întreaga natură vie, că îl ai pe Dzeu pretutindeni (inclusiv în tine însuți, prin Sinele superior).

De când mă știu, excursiile în natură și mai ales cele la munte m-au ajutat cel mai mult să simt conexiunea cu Dumnezeu, dar treptat, am învățat să o percep în orice colț de natură urbană, chiar și într-o simplă floare presată. Totuși, traiul în mijlocul naturii este și din acest punct de vedere, o adevărată sărbătoare și o binecuvântare.

Pe de altă parte, în mediul rural, dependența de natură, cu toate manifestările ei, adesea imprevizibile este mult mai mare, ceea ce mă face conștientă de fragilitatea ființei umane și îmi dă o stare de smerenie și acceptare. Smerenia mă ajută să păstrez contactul cu realitatea, iar acceptarea mă scutește de stres.

Cele cinci simțuri. Viața la țară este pentru mine strâns legată de perceperea realității cu toate cele 5 simțuri: văz, auz, miros, gust, pipăit (tactil).

Îmi amintesc cu entuziasm de anii adolescenței, când reveneam în vacanță sau doar în vizită la țară și apropiindu-mă de sat, pe dealul care-l desparte de gară, îmi activam toate simțurile. Mergând agale pe drumul încă neasfaltat pe atunci, sorbeam cu nesaț fiecare detaliu al satului văzut din depărtare, fiecare adiere de vânt ce-mi mângâia obrazul, fiecare lătrat de câine și cântec de cocoș auzindu-se ca un ecou, fiecare mireasmă de pământ reavăn, de fân și dobitoace. Mai apoi, ajunsă în căsuța simplă, cu focul arzând în sobă, mă întâmpina bunica, cu zâmbetul ei blajin și cu cea mai gustoasă mâncare gătită lent, la foc de lemne.

Aveam să aflu mai târziu, că toată această experiență era o meditație activă autentică sau un exercitiu de mindfulness, care mă încărca cu energie și mă conecta concomitent la intregul Univers și la ființa mea cea mai profundă.

Astăzi, după nouă luni de viață la țară, astfel de experiențe senzoriale sunt aproape zilnice, deși intensitatea din vremurile trecute, favorizată de prezența bunicii și de dorul aprig, strâns în săptămâni și luni de trai urban, este rareori aceeași.

Sezonalitatea. Așa cum spuneam și într-un scurt video pe canalul meu de YouTube, sunt fascinată de toate cele patru anotimpuri (seasons) și sunt recunoscătoare că m-am născut și trăiesc în zona temperată, care îmi oferă o varietate atât de mare de peisaje și fenomene naturale.

Contemplarea anotimpurilor m-a ajutat să găsesc rostul și partea benefică din orice fenomen aparent negativ sau cel puțin neplăcut. Nu m-am simțit niciodată amenințată de tunete și fulgere, iar zilele ploioase și mohorâte sau arșița verii rareori mi-au influențat starea de spirit. Natura, în înțelepciunea sa divină știe să se mențină permanent în echilibru, iar dacă unele manifestări au devenit extreme în ultimii ani, este și pentru că presiunea umană asupra naturii este extremă.

Arta pe care o practic de aproape 30 de ani, arta florilor presate mi-a oferit nenumărate prilejuri de a contempla natura în schimbare chiar și iarna, atunci când cea mai mare parte a vegetației intră în adormire. Începând cu primele flori ale primăverii, continuând cu abundența vegetală a verii și cu tonurile galben-arămii ale toamnei și terminând cu frunzele înnegrite de ger ale iernii, fiecare anotimp își aduce contribuția la arta pe care o creez, atât prin materialul vegetal necesar, cât și prin sursa de inspirație pentru lucrările mele.

Vorbeam mai sus despre fragilitatea ființei umane și aceasta devine și mai evidentă la trecerea dintre anotimpuri, în special de la toamnă la iarnă, când capacitatea de adaptare este esențială în mediul rural. Corpul nostru știe să se adapteze în mod firesc la schimbările din natură, la fel ca animalele sălbatice, cu condiția să nu îl ferim de provocările de care are nevoie pentru a-și exersa puterea interioară. Cu cât îl cocoloșim mai mult în confortul specific mediului urban, cu atât mai greu îi va fi să se adapteze și cu atât mai insuportabile vor fi fenomenele extreme ale naturii. Am observat acest fenomen pe propria piele, revenind la țară într-un sat din nord-estul Romaniei, dupa 20 de ani petrecuți la oraș, în sudul țării, unde și clima este mai blândă.

Din fericire, nu este nevoie să ne mutăm cu toții la sat sau în vârful muntelui pentru a ne păstra capacitatea de adaptare la schimbările vremii și implicit, imunitatea. Există mijloace de călire a organismului prin expunere voluntară la condiții extreme, care sunt accesibile oricui, oriunde s-ar afla, de exemplu metoda Wim-Hof.

Sinergia elementelor fundamentale din natură. Conform filosofiei chineze, lumea naturală este formată din întrepătrunderea a cinci elemente primordiale, care se află într-o continuă transformare și interacțiune: apă, lemn, foc, pământ și metal.

Teoria celor cinci elemente explică alcătuirea Universului și relația dintre lucruri în Univers, dar și relația dintre Om și Univers. Ea evidențiază faptul că în Univers totul e interconectat și funcționează ca un întreg și tot ce există în Univers (organele corpului uman, plantele, culorile, anotimpurile, planetele etc.) se află sub dependența unuia dintre cele cinci elemente.

Conform filosofiei din Grecia antică, elementele primordiale sunt în număr de patru : aer, apa, foc și pământ, de asemenea în continuă interdependență și transformare. Diferitele combinații dintre aceste elemente și legăturile dintre ele simbolizează infinita complexitate și diversitate a ființelor și a fenomenelor, dar și perpetua evoluție de la o combinație la alta, în funcție de elementul predominant.

Deși partea teoretică nu mă pasionează în mod deosebit și prefer să experimentez, integrând în viața mea cele șase elemente, totusi o întrebare nu-mi dă pace… de ce a fost exclus aerul în filosofia chineză și de ce au fost excluse pământul și lemnul în filosofia greacă? Dacă este cineva printre voi care a studiat în profunzime subiectul, îl/o rog să mă lumineze într-un comentariu.

Desigur că există multe alte aspecte ale vieții la țară care ar merita analizate, dar cum nici zilele, nici cuvintele nu au intrat în sac, le voi dezvolta într-un articol viitor. Impresiile, sugestiile, întrebările sau experiențele voastre în lumea satului, aproape de natură sunt binevenite și le aștept cu interes în comentarii.

Surse:

https://www.zodiacool.ro/blog/numerologie/semnificatia-si-vibratia-literelor-100742

http://clever-zone.blogspot.com/2011/06/semnificatia-literelor.html

https://www.old.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=Monitorul%20Expres%20Magazin&s_id=26437

https://tucutine.ro/teoria-celor-5-elemente/

https://mythologica.ro/cele-cinci-elemente/

Read Full Post »

A fost un an frumos, un an plin, un an al schimbării și cel care vine se anunță asemenea.

Sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă ce mi-a fost dată, pentru puterea de a curăța și transforma, pentru inspirația de a crea, pentru toți oamenii buni trimiși de Dumnezeu să mă ajute, pentru Dița care e un înger cu blăniță, pentru fiecare gând și cuvânt de încurajare primite de departe, pentru locul binecuvantat în care trăiesc, pentru roadele pământului și pentru viața care pulsează pretutindeni, înăuntru și înafară.

În rest, las imaginile să vorbească…

Ianuarie

Februarie

Martie

Aprilie

Mai

Iunie

Iulie

August

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

Să aveți un an nou așa cum are nevoie sufletul vostru să fie.

La mulți ani înfloritori!

Read Full Post »

Mi-a plăcut dintotdeauna să stau în compania mea, în starea aceea de solitudine, care e diferită de singurătate şi rareori am simţit ce înseamnă plictiseala. Am găsit mereu lucruri şi fenomene de observat, obiecte de cercetat, de colecţionat sau de creat, jocuri de jucat, cărţi de citit sau muzică de ascultat şi cântat. Desigur, nu au lipsit florile de presat, gândurile de rumegat şi uneori de notat, aşa cum fac şi acum, ascultând stropii de ploaie cum se îngrămădesc în burlane şi lemnele trosnind în sobă.

Cred că ceea ce m-a salvat de la suferinţa singurătăţii a fost curiozitatea faţă de universul meu interior şi faţă de cel exterior deopotrivă. Poate şi faptul că am fost singură la părinţi m-a constrâns să găsesc ocupaţii care să-mi asigure o stare de bine în absenţa altor oameni. Desigur, am avut (şi am :)) verişori şi prieteni apropiaţi, care într-o anumită măsură au ţinut locul unor fraţi, dar în cea mai mare parte a timpului, am trăit experienţa solitudinii.

Acum, să nu vă imaginaţi că trăiesc într-un zen neîntrerupt sau că am o viaţă perfectă. Uşurinţa de a trăi în solitudine nu exclude tot felul de stări neplăcute şi frământări, ca la toată lumea, dar asta e o altă discuţie. Legătura cu Divinitatea a fost cea care m-a ajutat întotdeauna să depăşesc aceste stări şi mi-a dat sentimentul că sunt susţinută, că nu sunt cu adevărat singură niciodată.

În ultima vreme, am tot fost întrebată dacă nu mi-e urât/ greu/ teamă să fiu singură. Ei bine, tuturor celor care sunt îngrijoraţi de starea mea le mulţumesc pentru grijă şi îi asigur că nu sunt şi nu mă simt deloc singură. Pe lângă Cel care îmi poartă mereu de grijă şi cu care „mă conversez” oricând simt nevoia, natura e plină de prieteni necuvântători cu care comunic în alte limbi.

Câteva imagini încă vii mi se derulează în minte.

Observatorul din iarbă

Stau nemişcată, întinsă în iarbă, mă confund cu natura care mă împresoară, vrăbiile ţopăie gălăgioase şi fără teamă prin ramuri în jurul meu, furnicile mă traversează cu râvnă ca pe un Gulliver uriaş, albinele caută neobosite nectarul din florile de cireş şi bâzâitul lor îmi povesteşte despre dulceaţa mierii şi despre savoarea cireşelor pârguite, mâncate direct de pe ram.

Si apoi, cu hârleţul în mână, pregătesc pat moale pentru seminţele aşteptându-şi răbdătoare vremea de încolţit. Pământul nelucrat de zece ani e tare şi uscat la suprafaţă, dar mai adânc, e umed şi plin de viaţă: gândăcei de tot felul, pregătindu-se să-şi încheie hibernarea, coconi misterioşi, aşteptându-şi timpul potrivit să iasă la lumină, râme inelate, lucioase şi rozalii, săpând de zor canale subterane.

„Plugul biologic”

Mă încearcă un sentiment de vină pentru că le stric rostul. Atunci când le văd, le salut cu vorbe de alint şi le mut în locuri lipsite de ameninţări. Dar se întâmplă ca lama uneltei să mai taie pe nevăzute câte o râmă şi atunci tresar şi îi cer iertare. După un deceniu de pace, a venit un uriaş înspăimântător să le dea lumea peste cap, la propriu şi la figurat. Şi ştiu că mi-au „auzit” ruga şi mi-au simţit lipsa de răutate şi că Mama Pământ le-a dat puterea să se regenereze şi să menţină în continuare glia afânată şi vie. Le mulţumesc pentru că au avut grijă de pământ în toţi aceşti ani, astfel încât acum să-mi pot obţine singură o parte din hrană. Şi le promit că treptat voi trece la un mod de cultivare care să nu le mai tulbure pacea.

Uriaşul din lumea necuvântătoarelor

Dar râmele nu sunt singurele vietăţi cu care vorbesc. Mai sunt muştele, cu care de cele mai multe ori mă cert, pentru că intră în casă zburând bezmetice şi apoi nu mai ştiu să găsească ieşirea. În cazul lor, finalul poate fi diferit în funcţie de cât de plin îmi este rezervorul cu răbdare şi de inteligenţa muştei. Uneori le mân spre uşă cu un prosop sau ce am la îndemână, vorbindu-le frumos, cu speranţa că vor înţelege „de vorbă bună” şi de multe ori înţeleg. Alteori mă văd nevoită să apelez la instrumentul care le este dedicat, numit sugestiv „paleta de muşte”.

Se vede treaba că mai am de lucru cu mine până să ajung să trăiesc în deplină armonie, compasiune şi acceptare cu toate creaturile pământului. Dar nicio grijă, voi avea suficiente ocazii să exersez, pentru că urmează sezonul ţânţarilor şi încă nu am avut onoarea să dau nas în nas cu vreun şoricel.

Aşadar, poate fi lesne de văzut că e practic imposibil să sufăr de singurătate într-un mediu atât de plin de viaţă şi făpturile despre care am scris sunt doar o parte dintre cele cu care am privilegiul să vorbesc. Voi povesti şi despre altele în articolele următoare.

La fel de lesne de intuit este că această pandemie, cu izolarea pe care a provocat-o, în loc să fie un chin, a fost pentru mine o binecuvântare şi sper că oriunde te-ai afla, te numeri şi tu printre cei care în vreme de restrişte au găsit motive de bucurie, de recunoştinţă şi mijloace de introspecţie şi creştere interioară.

#cultivbucurie #grădinasălbatică #viaţalaţară

Read Full Post »

Vizitele de lucru în satul natal continuă şi în 2020, iar cea din februarie mi-a reconfirmat că lucrurile avansează în direcţia bună.

Cele două operaţiuni amânate din toamnă, curăţarea sobei şi donarea cărţilor s-au desfăşurat ca pe roate de această dată, iar vremea a ţinut şi ea cu mine. Deşi aflat încă pe teritoriul iernii, soarele primăvăratic a încălzit pământul cu generozitate şi a topit urmele anemice de zăpadă.

Pentru prima dată după aproape 10 ani, flăcările jucăuşe din sobă au risipit frigul şi atmosfera mohorâtă din cameră, în ciuda aglomeraţiei de lucruri care încă mai sufocă spaţiul. Am savurat la maxim senzaţia de purificare pe care mi-a dat-o arderea primului sac de maculatură din cele multe care vor urma, ziare şi ambalaje de carton antice, fragmente de cărţi roase de şoareci şi orice alt gunoi făcut din celuloză. Pot spune că aceasta a fost ceremonia de inaugurare a marii operaţiuni de curăţenie la care mă simt chemată de ceva vreme.

Am realizat mai clar ca niciodată că ceea ce este înăuntru este şi în afară. Nevoia mea de a face curăţenie interioară se reflectă în chemarea de a face curăţenie în exterior, mai exact în propria casă, de prea mult timp abandonată.

După 25 de ani de stat în cămine, gazde şi chirii, a venit timpul să-mi iau în primire propria casă. După 25 de ani de făcut curăţenie în casele altora, a venit timpul să fac curăţenie în casa mea. Dupa 25 de ani de preocupare pentru binele celorlalţi, a venit timpul să mă preocup mai întâi de binele meu, pentru ca apoi să pot contribui cu adevărat la binele altora. După 43 de ani de strâns gunoaie sufleteşti, a venit timpul să le ard unul cate unul. După 43 de ani de dependenţă emoţională faţă de cei din jur şi de părerile lor, a venit timpul să-mi ascult focul inimii.

Am reuşit în sfârşit să eliberez primul colţ din casă, lăsând lumina să pătrundă libera prin ferestre.

M-au ajutat angajatii Bibliotecii comunale din Ştefan cel Mare, care au încărcat în microbuzul şcolii multe lăzi şi saci plini cu cărţi de toate genurile literare. Nu ştiu cât de tare se vor bucura copiii de acest dar, însă doamna bibliotecară a fost mai mult decat încântată şi optimistă că va reuşi să insufle plăcerea cititului, atât copiilor, cât şi adulţilor. Eu o voi susţine cu tot ce ştiu şi pot.

A treia bucurie mi-a fost adusă de vizita neaşteptată a unui câine frumos şi blând, în căutare de hrană şi mângâiere.

Am crezut iniţial că este abandonat şi mă bucuram că am găsit companion şi paznic la casă, însă întrebând vecinii, am aflat că are stăpâni care vin doar în week-end şi îl lasă liber în lipsa lor.

Nu mi-a fost dat până acum să interacţionez de una singură cu un câine atât de inteligent şi de expresiv şi recunosc, m-am întristat puţin la aflarea situaţiei lui. Asta mai ales că luase repede „în stăpânire” întreaga ogradă şi părea tare mulţumit să fie în preajma mea, deşi nu am putut să-l tratez decât cu câteva felii de pâine. Probabil că mângâierile şi vorbele blânde au însemnat mai mult pentru el.

Iar motivele de bucurie nu se opresc aici!

Pomii fructiferi şi viţa de vie vor primi un restart mult aşteptat cu ajutorul unei unelte noi de grădinărit, cafeaua infuzată lent pe plită are gust mai bun decât cea făcută repede pe aragaz :), iar Primăria m-a surprins din nou, instalând în sat tomberoane pentru colectarea selectivă a deşeurilor, încă o dorinţă împlinită şi o soluţie mai uşoară pentru a scăpa de pet-uri, sticle şi alte deşeuri.

Viaţa la ţară e o sursă inepuizabilă de bucurii, pe cât de simple, pe atât de intense. A sosit vremea să le culeg, să cultiv unele noi, să le îngrijesc şi din nou să culeg, cu răbdare şi drag de natură.

Read Full Post »

La final de 2019 m-am simtit inspirata sa pun laolalta mai multe notite scrise de-a lungul anului, cu diferite constientizari trezite de experientele prin care am trecut, adevarate lectii de viata in care poate ca te vei regasi si tu.

In zilele noastre informatia este atat de accesibila incat este putin probabil sa nu fi auzit deja mare parte dintre ideile scrise de mine. Insa una este sa le stii teoretic, cum le stiam si eu de multa vreme si alta este sa le probezi pe pielea ta. Abia atunci ideile si teoriile devin lectii de viata, care patrund pana la ultima celula a degetului mic de la picior. :) Pe unele incepusem sa le experimentez din anii anteriori, unele au venit in premiera, dar pe toate le-am trait din plin in 2019 si probabil le voi exersa si in 2020.

1. Cele mai bune lucruri se intampla atunci cand am claritate, credinta si rabdare.

GB3

2. O atitudine deschisa, sincera, intelegatoare si calma atrage fie o reactie asemanatoare din partea celorlalti (inclusiv persoane dificile), fie retragerea si disparitia aparent inexplicabila a celor care nu pot raspunde in acelasi fel.

Zorea

3. Graba strica treaba. Ia-ti un moment, o ora, o zi, o saptamana de reflectie, sau cat este necesar pentru a castiga mai multa claritate. Ocazia, obiectul, omul te vor astepta sau vor reveni, iar daca nu, inseamna ca nu erau pentru tine.

Melc
4. Corpul nostru are o capacitate imensa de auto-regenerare si vindecare, daca este lasat si ajutat cu repaos alimentar. Animalele stiu instinctiv acest lucru si refuza sa manance atunci cand sunt bolnave.

Renastere

5. Relaxarea mentala si trupeasca nu trebuie sa fie doar o stare ocazionala, castigata in anumite momente, cu ajutorul unei meditatii sau al unei bai cu spuma, de exemplu, ci poate fi exersata si simtita in orice situatie cotidiana, chiar si in cele stresante. Relaxarea mentala si cea trupeasca se invita reciproc si aduc in dar inspiratia si revelatiile. Am avut  nevoie de intentie constienta si atentie in momentul prezent pentru a atinge relaxarea.

Sarmi26

6. „Mosu'” ne aduce exact ce avem nevoie cu adevarat, iar daca nu ne-a adus ceva de pe lista de dorinte, inseamna ca nu aveam nevoie de acel ceva sau inca nu era momentul potrivit sa-l primim.

Dorinte

7. Momentele in care oamenii si lucrurile vin si pleaca din viata noastra depind mai putin de noi si mai mult de nevoia sufletului de a invata o anumita lectie. Atunci cand lectia a fost invatata, contextul, oamenii si lucrurile se schimba in asa fel incat sa putem invata o noua lectie. Atunci e important sa nu ne agatam de trecut, ci sa imbratisam schimbarea.

20190706_170120_m

8. Fericirea nu este o stare continua, ci o suma de momente de bucurie, pace sufleteasca, entuziasm creativ, extaz, recunostinta, daruire etc. combinate cu scurte momente de tristete, dezamagire, manie, judecata, neincredere, regret etc, intelese, acceptate si depasite cu succes.

Primavara2019_1

In 2020 va doresc sa traiti cat mai multe momente de bucurie, pace sufleteasca si recunostinta impartasite cu cei dragi si sa aveti rabdarea si forta interioara de a le depasi pe cele care va aduc provocari.

La aceasta urare simpla, indraznesc sa adaug urarea mult mai ampla si incarcata de intelepciune formulata de Eduard Agachi, care sper sa va inspire zi de zi in noul an.

„Să aveți parte de un an 2020 curat și limpede.

Să vă bucurați de oameni cu verticalitate, capabili să inspire încredere și care au o viață roditoare.

Să aveți claritatea de a evita oamenii rătăciți în iluziile propriilor imaginații.

Să aveți puterea de a continua pe drumul vostru cu capul sus și demnitatea de a vă recunoaște limitele.

Nu ezitați să fiți vulnerabili, cereți sfatul celor capabili să vă ajute dar nu creați dependențe.

Asumați-vă responsabilitatea pentru tot ceea ce privește propria persoană și nu mai căutați vinovați în exterior.

Acționați mai mult după placul inimii, dar nu uitați de filtrul rațiunii și al bunului simț.

Fiți deschiși la tot ceea ce vă înconjoară, dar apropiați-vă doar de ceea ce vă este cu adevărat necesar.

Fiți prietenul pe care vă doriți să-l aveți aproape la nevoie, zâmbiți ca el, gândiți ca el, comportați-vă ca el!

Cultivați chibzuința, modestia și simpatia. Faceți asta și atunci când e necesar să adresați mulțumiri, tot ce e în exces strică.

Respectați natura, oamenii și viața, nu pentru că trebuie, ci pentru că faceți parte integrantă din ele.

Fiți cumpătați în opinii și în dezbateri doar de dragul exprimării, înțelept e cel care știe când și cum să tacă.

Argumentele proprii pot fi adesea mai roditoare decât gunoiul reciclat al altora, deci filtrați atent orice sursă.

Feriți-vă de lumea fantasmelor și a închipuirilor ademenitoare, vor fi cele mai mari ispite ale anilor ce urmează!

Nu uitați că visele se petrec noaptea în întuneric, dacă vă doriți să realizați ceva în viață, faceți-o pur și simplu.

Dansați mai mult, ascultați mai multă muzică, citiți cărți de bună calitate, care vă hrănesc mintea, sufletul și spiritul!

Oferiți din tot ceea ce aveți și mai ales din ce vă prisosește si altcineva se va bucura sincer de gestul dumneavoastră.

Respectați intimitatea, nevoile și talentele celor de lângă voi, cu toții avem nevoie de încurajare și suport.

Călătoriți mai mult, descoperiți lumea, oamenii și lăsați oportunitățile să vă facă viața mai frumoasă!

Rugați-vă cu sinceritate sau deloc. Fiecare clipă de falsitate otrăvește sufletul și mărește distanța dintre oameni dar și față de Dumnezeu.

Susțineți visele celor în care credeți, dați o șansă celor care o merită și bucurați-vă împreună de reușite!”

Nu in ultimul rand, multumesc tuturor celor care mi-au fost aproape in anul care a trecut, cu o vorba de incurajare, cu o bucurie impartasita sau cu o provocare.

La multi ani fericiti!

Read Full Post »

Paste 2019_12

Anul acesta am petrecut Sărbătorile de Paşte în mijlocul naturii, aproape de strămoşi, alături de oamenii satului natal.
Sunt oameni simpli, cu suflet mare, ancoraţi în tradiţii, pe cale să fie corupţi de viciile modernităţii, încercând să depăşească prin umor dificultăţile vieţii, unii blazaţi, alţii optimişti.

Paste 2019_07
Majoritatea sunt bătrâni, puterile slăbesc pe zi ce trece, copiii şi nepoţii sunt plecaţi departe, la casele lor sau la muncă în străinatate, iar prăşitul obositor este înlocuit cu ierbicidarea facilă şi toxică. :(

Cuptoarele au uitat mirosul pâinii, grajdurile au uitat mugetul vacilor (ceea ce personal nu ma deranjează), cu excepţia unei singure gospodării, de la care se aprovizionează cu lapte tot satul. Uneori, pentru că cel mai frecvent, magazinul satului este sursa sigură de lactate procesate şi pâine proaspătă, albă, pufoasă şi lipsită de nutrienţi de la oraş.

Drumurile asfaltate fac tuturor viaţa mai uşoară şi mai curată, semnalul telefonic e mai bun decât anul trecut, cloştile continuă să scoată pui, pisicile să toarcă şi cele câteva case renovate te fac să le treci cu vederea pe cele părăsite şi dărăpănate.

Paste 2019_20

A mea este una dintre acestea din urmă, deşi sufletul meu nu a părăsit-o şi nici foarte dărăpănată nu este, ba chiar se menţine într-o stare foarte bună în aşteptarea unui acoperiş nou.

Zidurile rezistă eroic asaltului plantelor agăţătoare, iar în grădina transformată în pădure florile continuă să înflorească.

Paste 2019_01

E un tablou idilico-dezolant, scufundat în natură, armonios în felul lui, în care mă simt liniştită, hrănită şi dornică să produc o schimbare în bine.

Hristos a înviat şi odată cu El să înviem şi noi!

 

 

Read Full Post »

Desi nu ascult frecvent muzica portugheza, concertul Marizei m-a impresionat.

O voce exceptionala, emotie, ritmuri variate, o artista completa, un spectacol desavarsit si nu mai am cuvinte…doar o „recenzie” in culori :)

Mariza_colaj

https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/showbiz/mariza-un-concert-cu-empatie-perfecta-intre-public-si-artista-880410

 

 

Read Full Post »

Marea m-a cucerit tarziu, dupa 30 de ani. Pana atunci am fost ocupata sa cuceresc piscuri semete de munte si paduri intunecoase de brad, iar marea era doar o alternativa pentru vacanta „de categoria a doua”, prea aglomerata si nu foarte potrivita pentru innotat (din cauza valurilor).

A venit insa un moment surprinzator, cand am coborat de pe cel mai inalt varf cucerit de mine (Vf. Peleaga, 2509m) direct in adancul apelor, la -6m si din acel moment marea a capatat si pentru mine culoare, miros, gust, sunet si textura. Am invatat sa ma joc cu valurile in loc sa ma lupt cu ele si am savurat linistea plajei goale la primele ore ale diminetii. CapAurora-Adela-Talpes2 Apoi am parasit-o timp de cativa ani, in care am invatat sa ma joc cu valurile vietii si am cautat insule de liniste in aglomeratia urbana.

Am regasit-o cu mare bucurie week-end-ul trecut, la fel de frumoasa si de generoasa precum o stiam si de la prima inspiratie cu miros de alge si sare mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit.

Motivul vizitei mele la mare a fost participarea in calitate de promotor la Seminarul de informare in cadrul Proiectului Start – ,,O viață de calitate în siguranță” pentru prevenirea si combaterea violenței domestice si traficului de persoane. Nu voi insista pe acest subiect, pentru ca nu este tema articolului, dar va invit sa accesati link-ul de mai sus si sa-l promovati la cat mai multe persoane pentru ca rezolvarea acestor probleme extrem de grave necesita implicarea fiecaruia dintre noi.

Chiar daca timpul mi-a fost ocupat in mare parte cu activitatile seminarului, am gasit suficiente momente pentru a savura si a ma imbiba cu tot ceea ce marea a avut de oferit. Primul gand pe care mi l-a inspirat si care a devenit provocarea si liantul artistic al scurtei mele vizite a fost sa creez cate o mandala in fiecare zi, folosind doar materialele naturale gasite pe plaja in acel moment, adica arta verde efemera. Mai multe despre conceptul romanesc al artelor verzi, GreenArts afli AICI.

A fost o provocare pentru ca pe plaja care imi era cea mai accesibila, scoicile si melcii intregi erau foarte greu de gasit. Am trecut insa peste acest impediment si am folosit si scoici sparte si slefuite de valuri, gandindu-ma ca arta nu inseamna perfectiune, ci spontaneitate si armonie a culorilor si formelor, iar in cazul artelor verzi, chiar forma neregulata data in timp de forta apei adauga autenticitate si o energie aparte mandalelor.

In prima zi am castigat experienta si dupa ce valurile mi-au distrus creatia in lucru de trei ori, am gasit locul potrivit si am realizat urmatoarea mandala:

Mandala-Adela-Talpes1

Cea de-a doua mandala a fost cea mai dificila. Scoicile au fost si mai greu de gasit, iar valurile au fost inlocuite de trecatori neatenti si de copii in cautare de suveniruri marine. Am depasit cu rabdare si aceste obstacole si iata ce mi-a iesit: Mandala-Adela-Talpes2

A treia zi a fost cea mai frumoasa, pentru ca marea si-a demonstrat pe deplin generozitatea, ce-i drept, pe o alta plaja din apropiere.

Mandala-Adela-Talpes3

Starile de multumire (recunostinta), entuziasm (bucurie) si liniste interioara pe care le-am trait in timpul realizarii acestor mandale simple sunt greu de cuprins in cuvinte, dar daca margeti vara aceasta la mare, va indemn sa experimentati voi insiva aceste stari prin creatia cu materiale naturale, fie ca sunt mandale, fie alte aranjamente in functie de propria inspiratie. Mandala-Adela-Talpes2

Mie imi plac si am ales sa fac mandale, atat pentru forma lor (un criteriu pur estetic), cat si pentru semnificatia lor profunda: crearea si expansiunea circulara a Universului dintr-un punct central. Indiferent ce imagine veti alege sa realizati folosindu-va de materialele oferite de mare, efectele benefice vor aparea negresit, mai ales daca traiti intr-un mediu rigid, stresant sau agresiv, dominat de energie masculina necontrolata:

– veti fi in contact direct cu elementele de baza ale vietii: apa, aer, foc si pamant care va vor incarca „bateriile” cu energia lor.

– veti realiza un exercitiu de meditatie activa, intreaga atentie deplasandu-se de la propriile ganduri, in mare parte negative si consumatoare de energie, la actul creator cu materiale naturale aducator de bucurie si pace interioara.

– va veti amplifica feminitatea prin exprimarea creativitatii, care este specifica laturii feminine (Yin) si jumatatii stangi a creierului. Mai mult, apa si pamantul (nisipul si scoicile) sunt simboluri traditionale ale energiei feminine. Mandala-AdelaT2

Desi experienta creatiei in sine este specific feminina, imi dau seama ca energia masculina a avut si ea un rol in realizarea celor trei mandale. Fara hotararea de a ideplini acest obiectiv si fara disciplina de a ma trezi la 5 dimineata, nu as mai fi avut acum despre ce sa scriu.

De asemenea, consider ca o astfel de experienta creativa poate fi de folos nu doar femeilor care doresc sa-si amplifice energia feminina, ci si barbatilor care au nevoie sa-si descopere latura feminina. Universul asa cum il cunoastem este manifestarea lui Dumnezeu in perfect echilibru, iar viata noastra va deveni asa cum ne-o dorim atunci cand vom oglindi in interiorul nostru acelasi echilibru, dupa principiul „Precum in Cer, asa si pe Pamant”. Am gasit AICI un articol interesant care detaliaza subiectul echilibrului sacru intre masculin si feminin. Mandala-ATalpes3

In final, iata cateva sfaturi din proprie experienta, de care va recomand sa tineti cont pentru a avea o experienta creativa cat mai placuta:

– cele mai potrivite momente din zi pentru a crea pe plaja sunt dimineata pana in ora 10:00 si seara dupa ora 18:00, cand razele soarelui nu sunt prea puternice sau chiar lipsesc. Pentru mine cel mai placut a fost in cea de-a treia zi, de la 5:30 la 6:30, cand plaja era pustie si soarele la rasarit, dar cred ca si dupa apus poate fi frumos. Daca totusi vreti sa creati la miezul zilei, aveti grija sa va protejati de soare mai ales capul si spatele, pentru ca veti sta mult timp aplecati(te) in cautare de „culori” naturale.

– alegeti un loc cu nisip curat, fara gunoaie, suficient de indepartat de apa pentru ca valurile sa nu va distruga creatia, dar suficient de apropiat de locul de colectare a materialelor pentru a va fi la indemana.

– studiati mai intai „oferta” de materiale si adaptati creatia la aceasta. Nu porniti la „treaba” cu o imagine fixa in minte pentru ca veti fi dezamagiti(te) daca nu veti gasi materialele necesare. Marea este imprevizibila si e bine sa va adaptati din mers la ceea ce va ofera in momentul respectiv.

– nu uitati sa fotografiati lucrarea finala. Revederea ei va va bucura si va readuce in memorie emotiile traite in timpul crearii ei. Mandala-Adela-Talpes3

Daca marea nu se numara printre destinatiile acestei veri nu va intristati. Puteti trai experiente creative asemanatoare si cu ajutorul altor materiale naturale cum ar fi florile presate sau semintele. Primul eveniment de acest gen se numeste Mandale din flori presate – revelatia sinelui prin arta verde si meditatie si il voi organiza pe 15 iulie 2015. Spatiul disponibil este restrans, asa ca va invit sa rezervati un loc cat mai curand.

Mandala-AdelaT3   Mandala-ATalpes2

Cu drag, Adela

Read Full Post »

Zâne de rouă

Una dintre poveștile acelui ținut luminos (din nou) al copilăriei mele…

Zambet in roua

Zâne de rouă,

mă rog vouă,

să mă primiți

în pajistea unde dormiți.

Roua2

Drept lumânare,

aș vrea o floare.

Roua3

Drept rugăciuni și tropare,

vântul să bată,

iarba s-aplece mai tare.

Roua1

Voi, zâne bune,

zvârliți-mi un brâu,

să se facă râu și să sune.

Roua4

Apoi, sub torentul spumos,

îngropați-mă jos,

s-aud prin piatră,

ca și cum aș sta lângă vatră,

poveștile-acestui ținut luminos…

Roua5

Așa mă rog vouă,

zâne de rouă,

să mă dezmierde

și-n moarte

zarea pământului verde.

(Magda Isanos, “Țara luminii”, 1946)

Lebada

Read Full Post »

Albe se dezvelesc
sub aluni hulubiţele,
sânii pământului-mamă

(haiku de Ion Diviza)

Ciuperca5

Ciuperca4

Ciuperca1

Ciuperca2

Ciuperca3

Read Full Post »

Older Posts »