Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘spirit’

Margarete

Margarete

Au inflorit margaretele! Le-am zarit azi prima data  si m-au fermecat ca in fiecare an cu aparitia lor simpla si delicata.

Imaginea unei margarete se asociaza intotdeauna in mintea mea cu sentimentul primei iubiri inocente, irepetabile si de neuitat, de framantarea amestecata cu speranta a indragostitului rostind „ma iubeste…nu ma iubeste…ma iubeste…”.

Daca nu stiati, exista si o legenda a margaretei legata, cum altfel, de iubire si ca toate legendele de acest fel pe care le stiu si aceasta are un final tragic. Sa provina oare asta din neincrederea ca idealul de iubire are sanse de supravietuire in viata reala? Se pare ca eu sunt o idealista, doar nu degeaba imi plac margaretele, si cred ca normalitatea ar trebui sa fie tocmai iubirea perfecta, doar ca oamenii si-au pierdut credinta in ea si au simtit nevoia sa umple golul imens cu scenarii dramatice.

Credinta in iubire s-a pierdut treptat, pe masura ce ne-am indepartat tot mai mult de spirit si ne-am concentrat pe material, pe nevoile egoului guvernat de teama si separare.

Puritate

Puritate

Dar destul cu filozofia, mai bine revin la margareta si va propun s-o admirati intr-o compozitie simpla, care ii pune pe deplin in valoare frumusetea si semnificatiile alese.

Bucurati-va de prezenta ei si impregnati-va sufletul cu puritatea, forta si iubirea pe care le emana.

Anunțuri

Read Full Post »

Spirit sau ego?

Spirit sau ego?

Sa nu va suparati pe mine, daca intr-o zi atat de placuta si relaxanta vin cu un subiect atat de serios si filozofic. Insa cred ca filozofia in general isi manifesta adevarata valoare doar atunci cand coboara din „sferele inalte” jos, pe pamant si e integrata in fiecare ipostaza a vietii cotidiene.

Si iata ca intr-o astfel de ipostaza, purtand o discutie captivanta cu prieteni dragi pe aleile unui parc, in mintea mea s-a mai facut putina lumina. M-a framantat mult in ultima vreme relatia dintre ego (sau sine inferior), exprimat prin personalitate si spirit (sau Sine superior) ca izvor al iubirii si daruirii.

Intelepciunea ne invata ca suntem spirit inainte de toate si ca scopul nostru este sa daruim si sa exprimam iubire. Si atunci…cum ramane cu egoul, care e totusi o realitate incontestabila a vietii noastre pamantene. Ar trebui sa-l ignoram? Sau sa-l nimicim complet?

Raspunsul pe care l-am gasit este cel al caii de mijloc. Ceea ce duce la teama, nesiguranta, rautate, manie, neincredere nu este simplu egoul, ci exacerbarea egoului, concomitent cu marginalizarea spiritului. Egoul bine echilibrat de bogatie spirituala este sursa respectului de sine, un ingredient cheie, care ne protejeaza de abuzurile la care suntem supusi uneori.

Am fost intrebata astazi…trebuie sa iubim neconditionat, sa (ne) daruim si sa-i ajutam pe ceilalti fara limite, chiar daca nu primim nimic in schimb, chiar daca ni se raspunde cu indiferenta sau mai rau, cu agresivitate? Acum sunt in masura sa dau raspunsul. Nu stiu daca este cel corect, dar este rezultatul intelegerii la care am ajuns pana in acest moment.

1. Este in natura noastra sa iubim neconditionat, indiferent de situatie, chiar daca am uitat acest lucru si ne vine greu sa credem si sa facem asta.

2. Iubirea neconditionata presupune renuntarea la asteptari, pretentii si judecati la adresa celorlalti.

3. Trebuie sa ajutam doar atunci cand ni se cere acest lucru, pentru ca nu putem sti cu adevarat care sunt nevoile reale ale celuilalt. Binele tau poate sa nu fie acelasi cu binele meu. Daca avem nevoie de ajutor trebuie sa-l cerem, nu sa ne asteptam ca ceilalti sa ne intuiasca nevoile.

4. Trebuie sa daruim pana in momentul in care respectul de sine detecteaza abuzul. Liberul arbitru ne permite apoi distantarea, pastrand in permanenta starea de iubire si intelegere. Actul de a darui este o expresie a iubirii, iar iubirea este un flux de energie care curge in permanenta si in ambele sensuri si de aceea trebuie sa stim sa fim si emitatori si receptori de iubire. Limitarea la o singura componenta nu poate duce la relatii functionale.

5. Mai este un gand care nu-mi da pace si care pare sa contrazica randurile de mai sus. Distinctia dintre bine si rau este reala doar la nivelul egoului. In spirit totul este iubire, astfel ca o atitudine pe care egoul o percepe ca neplacuta este de fapt tot un act de iubire menit sa ne invete o lectie spirituala.

Fara nici o concluzie, ma intorc la florile dragi care mi-au luminat dupa-amiaza, paralutele si floarea miresei, dovezi de netagaduit ale iubirii divine.

Mireasa

Mireasa

Paralute

Paralute

Read Full Post »

„Cunoaste-te pe tine insuti” este indemnul plin de intelepciune scris la intrarea in Templul lui Apolo din Delphi si calea pe care o avem de strabatut in aceasta existenta.

Mergand pe cale

Mergand pe cale

Este un efort continuu de aducere aminte a naturii eterne a spiritului care salasluieste pentru o vreme in fiecare dintre noi.

Ne descoperim in oglinda celorlalti si in linistea singuratatii, ne descoperim depasind obstacole si savurand bucurii, ne descoperim iubind si plangand, dansand si jucandu-ne. Ne putem descoperi in fiecare clipa si prin orice experienta, cu conditia sa avem constiinta treaza.

Drumul catre sine poate fi mai greu sau mai usor in functie de grosimea stratului de ignoranta, de perseverenta cu care fiecare inlatura iluziile din jur, dar cred ca nici un efort nu este prea mare pentru a trai bucuria regasirii, pacea interioara si armonia deplina.

Calatorie placuta tuturor!

Read Full Post »