Indiferent de natura relației cu Divinitatea pe care am avut-o de-a lungul timpului, Sărbătoarea Paștelui a însemnat pentru mine un nou început, o nouă șansă care mi se dă pentru a face bine acolo unde înainte am făcut rău.
În noaptea Învierii îmi simt viața ca o coală albă de hârtie, de pe care toate greșelile și mâzgâlelile au fost șterseșsi care așteaptă cu încredere vârful condeiului să înșire cuvinte bine alese și pline de sens.
În noaptea Învierii simt mai mult ca niciodată că sunt iubită deplin, simt o recunoștintță nesfârșită pentru Cel care a luat asupra Lui toate păcatele lumii, încercând să ne ridice din negura ignoranței.
Hristos a înviat!
Să-I urmăm exemplul, răstignind în noi ura, invidia, neîncrederea, judecata, trufia și să înviem a doua zi în iubire, compasiune, iertare, apreciere și credință.
Să repetăm procesul în fiecare noapte, trezindu-ne în fiecare dimineață înnoiți, înnobilați cu cele mai alese intenții, iar viața nu va întârzia să se arate în toată frumusețea și bogăția ei.
Lasă un răspuns