Liliac, lalele şi alte floricele 2

Astăzi m-am strecurat printre ploi şi am reuşit să mai presez câte ceva, aşa încât pot continua  articolul dedicat lunii mai cu alte patru plante pe care le folosesc frecvent în arta florilor presate.

Rostopasca (Chelidonium majus, Fam. Papaveraceae) poate fi întâlnită prin locuri umbroase din grădini, păduri, pe lângă garduri, în jurul caselor, de la câmpie până la munte.

Rostopasca

Are o floare delicată cu 4 petale galbene, care se presează foarte uşor, fiind foarte subţire, dar petalele se şi scutură foarte lesne şi este destul de greu de folosit/lipit din cauza fragilităţii sale. Frunzele de un verde viu se potrivesc foarte bine pentru a reprezenta copacei, dar sunt de asemenea foarte fragile, mai ales in contact cu lipiciul.

Rostopasca este foarte potrivită pentru a fi inclusă în ierbar cu toate părţile componente ale plantei, având tulpina şi rădăcina suficient de subţiri.

Rostopasca pentru ierbar

Părăluţa (Bellis perenis, Fam. Compositae) numită şi bănuţ, năsturaş sau margareta mică a pajistilor poate fi întâlnită în stare sălbatică în livezi, poieni, în jurul caselor, prin unele parcuri, iar soiul bătut se cultivă în grădină şi ghiveci.

Părăluţe

Eu am folosit până acum doar soiul sălbatic, pentru că are floarea simplă, mai subţire şi astfel se pretează mai bine pentru a fi presată. Însă anul acesta, pentru că în zona în care m-am mutat nu mai găsesc părăluţă sălbatică, am început să experimentez şi cu cea cultivată. Alegeti florile cele mai tinere, care au partea din mijloc mai putin proeminentă şi nici nu riscaţi să se scuture prin apăsare.

Piciorul cocoşului (Ranunculus repens, Fam. Ranunculaceae) sau în engleză Buttercup se întâlneşte în zone cu exces de umiditate, pe pajişti, la marginea drumurilor etc., fiind foarte utilizată de artiştii cu flori presate pentru galbenul intens al florilor.

Piciorul cocosului

Se presează uşor, dacă alegeţi exemplarele tinere, cu mijlocul cât mai puţin dezvoltat. Daca acesta este totusi mare, îl puteţi înlătura cu unghiile sau cu o lamă fină. cu cât floarea este mai matură, cu atât creşte riscul de a se scutura în momentul presării.

Piciorul cocosului la presat

Se pot presa şi frunzele, fără nici o dificultate. Punctul slab este că galbenul intens se transformă în alb-unt în decurs de 1-3 ani, în funcţie de condiţiile de depozitare sau chiar mai repede dacă este expus luminii directe.

Macesul (Rosa Canina, Fam. Rosaceae) cunoscut si sub denumirile de cacadâr sau trandafir salbatic se întâlneşte pe marginea pădurilor de foioase, prin poieni, pe coastele cu expunere însorită, în păşuni şi fâneţe, pe marginea drumurilor.

Măceş

Florile de măceş pot avea diferite nuanţe de roz, de la pal la intens şi un farmec aparte are maceşul alb. Din păcate, culoarea petalelor nu rezistă mai mult de un an, transformându-se treptat în gălbui şi maroniu. Pentru a se putea presa, este necesaraăînlăturarea părţii groase de la baza florii cu ajutorul unei lame fine sau se pot presa separat petalele, sepalele si staminele. Frunzele si mugurii se pot presa cu usurinta.

Măceş dezmembrat

În cele două video-uri de mai jos, poţi vedea cum am presat piciorul cocoşului şi măceşul, alături de alte două flori şi cum arată la final, după ce s-au uscat.

Sfatul de azi: Presati pe aceeasi pagina doar plante care au aceeasi grosime, de exemplu mugurii de maces se vor presa pe o pagina separata de frunze sau petale.

Publicitate