Zâne de rouă

Una dintre poveștile acelui ținut luminos (din nou) al copilăriei mele…

Zâne de rouă,

mă rog vouă,

să mă primiți

în pajistea unde dormiți.

Drept lumânare,

aș vrea o floare.

Drept rugăciuni și tropare,

vântul să bată,

iarba s-aplece mai tare.

Voi, zâne bune,

zvârliți-mi un brâu,

să se facă râu și să sune.

Apoi, sub torentul spumos,

îngropați-mă jos,

s-aud prin piatră,

ca și cum aș sta lângă vatră,

poveștile-acestui ținut luminos…

Așa mă rog vouă,

zâne de rouă,

să mă dezmierde

și-n moarte

zarea pământului verde.

(Magda Isanos, “Țara luminii”, 1946)

Publicitate

Read Full Post »