Dulciurile doamnei Coco

Astazi vreau sa va fac cunostinta cu doamna Coco, o persoana foarte cumsecade pe care sper sa o indragiti si voi.

Doamna Coco este o foarte buna gospodina. Nu ca s-ar lauda ea, dar asa zice lumea. Cel mai mult ii place sa faca prajituri, insa nu orice fel de prajituri. Nu din acelea invatate de la mama si de la bunica, facute cu zahar, oua, unt, faina alba si alte ingrediente nu tocmai benefice pentru organismul nostru.

Doamna Coco are mare grija de sanatatea ei si a familiei sale, asa ca dulciurile ei contin miere sau fructe deshidratate in loc de zahar, cereale integrale in loc de faina alba, unt de cocos in loc de unt de vaca, nuci, seminte si multe alte ingrediente vegetale, pe care de cele mai multe ori nici macar nu le prepara termic, adica sunt „raw vegan”.

Fructul preferat al Doamnei Coco este…ati ghicit, nuca de cocos, pentru ca ea ii ofera si lapte vegetal, si unt, si fulgi (pulpa).

Dar destul cu vorbaria! Haideti mai degraba sa va arat o mostra din bunatatile sanatoase facute de ea.

Ieri a fost o zi speciala, pentru ca a fost ziua de nastere a Claunului Profesor, un bun prieten de-al ei si cu aceasta ocazie, doamna Coco i-a pregatit o cutie cu bomboane raw vegan, gen Raffaelo ca aspect, dar cu un gust diferit de acestea. Am auzit ca s-au bucurat de mare succes, iar cutia s-a golit instantaneu, asa ca va invit sa incercati si voi reteta.

Ingrediente (pentru 25-35 bomboane):

– un bol plin cu nuca de cocos (poate fi pulpa ramasa dupa extragerea laptelui de cocos, dar in acest caz gustul de cocos va fi mai slab)

– un bol 3/4 plin cu migdale macinate, hidratate in prealabil cel putin 3-4 ore (la fel, poate fi pulpa ramasa dupa extragerea laptelui de migdale). Daca inlaturati coaja migdalelor inainte de macinare, compozitia va fi mai deschisa la culoare.

– un bol 1/2 plin cu curmale fara samburi hidratate 3-4 ore

– o lingura unt de cocos

– o lingurita coaja de lamaie si/sau portocala confiata in miere sau proaspata

– esenta de rom dupa gust (in loc de rom puteti folosi semintele dintr-un baton de vanilie si atunci gustul va semana cu cel de Raffaelo)

– 25-35 de migdale

Mod de preparare:

Se maruntesc curmalele in blender pana rezulta o pasta.

Se lichefiaza untul de cocos pe baie de apa fierbinte.

Opriti 1/4 din fulgii de cocos pentru tavalit bomboanele la final. Intr-un bol mare de portelan sau sticla, amestecati cu o lingura de lemn restul de 3/4 cu pulpa de migdale, cu pasta de curmale si cu aromele (coaja de lamaie si esenta de rom).

Adaugati untul de cocos topit si omogenizati bine. Daca nu e suficient de dulce, mai puteti adauga miere raw (netopita la temperatura ridicata) dupa gust.

Modelati bile de dimensiunea dorita, incorporand la mijloc cate o migdala, apoi tavaliti-le in fulgi de cocos. In functie de marimea bilelor, va vor iesi in jur de 25-35 de bucati. Introduceti la frigider timp de 2-3 ore pentru a se intari.

Mai jos puteti vedea si alte variante de servire si ornare.

Va urez spor la preparare si astept cu interes impresiile voastre.

La final, iat-o si pe doamna Coco intr-o poza de familie, alaturi de sotul ei. E un cuplu foarte reusit dupa parerea mea. Voi ce ziceti?

Figurine SeedsArt realizate din materiale naturale in cadrul unui atelier de creatie GreenArts.

Publicitate

Read Full Post »

Cozonac raw vegan

Când spui Paște, spui „Hristos a înviat!”, dacă Îl porți în suflet și crezi în jertfa Sa. Cei care nu cred, o  spun doar pentru ca “așa e tradiția”, sau doar răspund din politețe „Adevărat a înviat!”, deși nu le este prea clar cine, unde, când și cu ce scop s-a întâmplat asta.

Poate dacă am spune „Hristos a înviat!” în fiecare zi, sau măcar dacă am fi conștienți de mesaj tot timpul, nu doar câteva zile pe an, am fi mai responsabili, mai smeriți, mai binevoitori față de ceilalți și mai 8imiști.

Tot când spui Paște, papilele tale gustative spun cozonac, pască, miel și ouă roșii, pentru că așa le-au educat de mici părinții tăi. Pe vremea lor nu aveau acces la informație și de aceea nici nu îi condamn, însă noi acum nu avem nici o scuză. Astăzi librăriile și internetul sunt pline de informații despre efectele nocive ale zahărului, făinii albe, ouălor, grăsimilor animale și rafinate, laptelui și mai ales ale combinațiilor dintre ele, ca să mă opresc doar la cozonac, care în plus mai sunt aduse și la temperaturi ridicate și care în loc să-ți susțină viața, te conduc încet dar sigur spre boală și suferință.

Nu voi insista pe acest subiect, pentru că nu e scopul articolului de azi, ci voi veni cu o soluție practică pentru cei ca și mine, pentru care Paștele nu e Paște fără cozonac, dar în același timp vor ca “templul sufletului” lor să fie curat și sănătos cât mai mult timp.

Am făcut mai întâi o cercetare pe net , dar nu am găsit nici o rețetă care să se potrivească cu amintirile simțurilor mele, așa că am creat propria mea rețetă. Rezultatul mi-a depășit așteptările, din toate punctele de vedere, gustativ, olfactiv, aspect, cu excepția consistenței, care oricum nu mă așteptam să fie pufoasă, ca cea a cozonacului tradițional, copt în cuptor.

Ca să nu mai lungesc așteptarea, iată ingredientele:

Aluatul

150g fulgi de ovăz

50g caju

150g pulpă de migdale (și/sau nuci, arahide) rămase după extragerea laptelui

100g curmale

O lingură ulei de cocos sau palmier (opțional)

O linguriță coajă de lămâie rasă proaspat sau conservată cu miere

O fiolă de esență de rom

Jumătate de baton de vanilie

Umplutura

150g nucă macinată

30-50g stafide

O lingură carob (pudră de roșcove) sau cacao

Glazura

50g nucă macinată  și 2-3 nuci întregi

O linguriță scorțișoară

O linguriță carob sau cacao

O linguriță miere

Puțina apă rămasă de la curmale

Mod de preparare:

Curmalele și stafidele se pun la hidratat în apă doar cât să le acopere cu cca. 4 ore înainte.

Fulgii de ovăz și caju-ul se macină mărunt în râșniță.

Curmalele se scurg de apa care se păstrează și se mărunțesc în robot până se transformă în pastă.

Batonul de vanilie se taie pe jumătate și se răzuiește cu ajutorul cuțitului miezul aromat. Cojile rămase se taie în bucăți și se țin într-o lingura de apa fierbinte pentru a extrage toată aroma.

Se amesteca toate ingredientele și dacă este nevoie se adaugă putina apa rămasă de la curmale, astfel încât aluatul sa fie potrivit de tare și ușor de modelat.

Se așează aluatul pe o hârtie de copt și se întinde o foaie dreptunghiulară, groasă de cc. 4-5 mm. Pentru a întinde ușor, așezați deasupra aluatului o folie de plastic și rulați cu sucitorul sau cu o sticlă netedă.

Amestecați ingredientele pentru umplutură, adăugând treptat apa de la stafide, până când obțineți o compoziție ușor de întins. Dacă doriți o culoare mai deschisă, folosiți mai puțin carob. Dacă aluatul nu a ieșit suficient de aromat, mai puteți adăuga în umplutură coajă de lămâie, esență de rom sau vanilie.

Întindeți umplutura pe foaia de aluat și rulați ușor, ridicând treptat hârtia de copt. Pentru a obține o secțiune frumoasă, cu un „melc” mai mare decât al meu, foaia trebuie să fie mai lungă decât am făcut-o eu și să rulați pe latura scurtă.

Pentru glazură, se amestecă toate ingredientele, mai puțin cele 2-3 nuci întregi, până se obține o pastă fluidă, care se întinde pe cozonac cu ajutorul unui cuțit. Tot cu un cuțit se mărunțesc nucile și se presară peste glazură.

Se ține la frigider cca. o oră și apoi se poate tăia felii.

Este delicios servit împreună cu lapte de migdale sau de soia. Ca orice desert, nu vă recomand să-l serviți după masă, pentru că perturbă digestia, ci ca o masă de sine stătătoare, cel mai bine la micul dejun.

Pe lângă beneficiul de sănătate, care e cel mai important, exista și alte avantaje care vă pot convinge să încercați această rețetă de cozonac: necesită mult mai puțin timp pentru preparare și nu consumă gaz sau curent electric pentru copt.

Poftă bună!

M-aș bucura să-mi împărtășiți impresiile voastre într-un comentariu mai jos.

Read Full Post »

In memoria lui tata

Am hotarat sa scriu aceasta prima postare din 2015 in memoria tatalui meu, care in urma cu un an si-a luat ramas bun de la aceasta lume.

Nu mi-am imaginat ca imi va fi asa de greu sa scriu despre tata, insa asezandu-ma in fata paginii albe, o sumedenie de sentimente mi-au invadat sufletul, cerand sa se transforme in cuvinte si in lacrimi. Nu mi-am propus sa scriu un articol lacrimogen si trist, asa ca singurul sentiment pe care l-am lasat sa se transpuna in cuvinte a fost cel de recunostinta.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat cel mai bun si mai iubitor tata din lume, care m-a hranit neincetat cu increderea si cu incurajarea sa. El a fost cel mai mare suporter al meu cand am inceput sa scriu articole pe floripresate.ro. Imi amintesc cu drag cat de nerabdator era sa citeasca un nou articol si cu cata emotie citea si recitea toate randurile, chiar daca multe dintre ele erau destul de tehnice.

El a fost primul care m-a incurajat sa-mi cultiv pasiunea pentru flori presate si avea mereu grija sa-mi preseze, cum putea el mai bine, plante din gradina la care eu nu mai aveam acces, fiind in capitala.

Tot el aprecia cel mai mult mancarurile facute de mine si ornamentele minutioase de pe salate si torturi si era de multe ori in incurcatura atunci cand trebuia sa aleaga intre a savura mancarea si a admira in continuare decoratiunea. Zambetul lui din urma imi da credinta ca Dumnezeu a avut grija de el si ca ma vegheaza in continuare cu iubirea sa.

De fapt ideea acestui articol s-a potrivit foarte bine cu reactiile pozitive si neasteptat de numeroase pe care le-am primit pe Facebook in urma postarii unui album cu poze din bucatarie, mai exact cu cateva dintre mancarurile vegane si raw vegane pe care le-am facut in ultima vreme. Motivul care a stat la baza realizarii acelor imagini a fost pasiunea mea pentru fotografie si nicidecum obiectele fotografiate in sine, adica felurile de mancare frumos ornate. La cat de multe site-uri de bucatarit in toate stilurile pamantului exista pe internet, nici prin gand nu mi-a trecut ca cineva ar mai fi interesat de retetele mele improvizate.

Ei bine, m-am inselat. Se pare ca apetitul pentru gastronomie este insatiabil, asa ca am promis cititorilor ca voi incepe sa notez retetele vegane si raw pe care le experimentez din cand in cand in bucatarie si le voi impartasi celor interesati sa adopte un stil de alimentatie mai sanatos decat cel traditional.

Revenind la tema articolului, dorind sa fac traditionala coliva pentru pomenirea de un an a tatalui meu, m-am trezit „la spartu’ targului” ca nu am in casa arpacas. Am gasit in schimb o punga mare cu fulgi de grau si m-am gandit ca ar fi potriviti ca inlocuitor si mai mult, fara a avea nevoie sa ard gazul. Produsul final a depasit orice asteptari. Aspectul, gustul si consistenta au fost extrem de apropiate de cele are colivei obisnuite.

Iata cum am facut coliva raw (fara foc):

Ingrediente:

-un castron cu fulgi de grau

-jumatate castron cu nuca (sau dupa gust)

-doua linguri de miere (sau dupa gust)

-doua linguri seminte de in

-o lingura pudra de roscove sau cacao

-o lingurita coaja de lamaie conservata in miere (sau proaspata)

-esenta de rom

-un varf de cutit sare

-seminte de susan sau fulgi de cocos pentru ornat

Mod de preparare:

1. Se pun la inmuiat fulgii de grau de cu seara sau cu 4-8 ore inainte in apa in care am dizolvat mierea, sarea, coaja de lamaie si esenta de rom, doar atat cat sa fie putin acoperiti cu apa.

Se amesteca din cand in cand pentru a se absorbi cat mai multa apa.

2. Intre timp se macina nuca si semintele de in. Acestea din urma au rolul de a absorbi apa in exces.

3. Se amesteca fulgii hidratati cu nuca, si semintele de in. Se potriveste de gust si consistenta. Se mai adauga miere daca nu e suficient de dulce, arome daca e nevoie, iar in cazul in care compozitia este prea moale se mai adauga seminte de in macinate sau o lingura de tarate de psilium. Se aranjeaza pe un platou in forma dorita.

4. Se acopera „in ploaie” pudra de roscove/cacao cu ajutorul unei strecuratori si se orneaza dupa preferinta cu seminte de susan sau fulgi de cocos. Eu m-am folosit de un sablon pentru a realiza cruciulita din susan si am ales s-o las cat mai simpla.

Veti vedea ca gustul este identic cu cel al colivei din grau fiert, iar avantajul e ca dureaza mult mai putin sa o faceti, nefiind nevoie de fierbere. Eu am ales o reteta foarte simpla, dar daca vreti sa semene mai mult cu o prajitura, mai puteti adauga stafide si esenta de vanilie.

Sunt curioasa ce parere aveti de aceasta coliva inedita fara foc, asa ca va astept cu impresii intr-un comentariu mai jos.

Sa aveti spor in toate!

Read Full Post »