Când spui Paște, spui „Hristos a înviat!”, dacă Îl porți în suflet și crezi în jertfa Sa. Cei care nu cred, o spun doar pentru ca “așa e tradiția”, sau doar răspund din politețe „Adevărat a înviat!”, deși nu le este prea clar cine, unde, când și cu ce scop s-a întâmplat asta.
Poate dacă am spune „Hristos a înviat!” în fiecare zi, sau măcar dacă am fi conștienți de mesaj tot timpul, nu doar câteva zile pe an, am fi mai responsabili, mai smeriți, mai binevoitori față de ceilalți și mai 8imiști.
Tot când spui Paște, papilele tale gustative spun cozonac, pască, miel și ouă roșii, pentru că așa le-au educat de mici părinții tăi. Pe vremea lor nu aveau acces la informație și de aceea nici nu îi condamn, însă noi acum nu avem nici o scuză. Astăzi librăriile și internetul sunt pline de informații despre efectele nocive ale zahărului, făinii albe, ouălor, grăsimilor animale și rafinate, laptelui și mai ales ale combinațiilor dintre ele, ca să mă opresc doar la cozonac, care în plus mai sunt aduse și la temperaturi ridicate și care în loc să-ți susțină viața, te conduc încet dar sigur spre boală și suferință.
Nu voi insista pe acest subiect, pentru că nu e scopul articolului de azi, ci voi veni cu o soluție practică pentru cei ca și mine, pentru care Paștele nu e Paște fără cozonac, dar în același timp vor ca “templul sufletului” lor să fie curat și sănătos cât mai mult timp.
Am făcut mai întâi o cercetare pe net , dar nu am găsit nici o rețetă care să se potrivească cu amintirile simțurilor mele, așa că am creat propria mea rețetă. Rezultatul mi-a depășit așteptările, din toate punctele de vedere, gustativ, olfactiv, aspect, cu excepția consistenței, care oricum nu mă așteptam să fie pufoasă, ca cea a cozonacului tradițional, copt în cuptor.
Ca să nu mai lungesc așteptarea, iată ingredientele:
Aluatul
150g fulgi de ovăz
50g caju
150g pulpă de migdale (și/sau nuci, arahide) rămase după extragerea laptelui
100g curmale
O lingură ulei de cocos sau palmier (opțional)
O linguriță coajă de lămâie rasă proaspat sau conservată cu miere
O fiolă de esență de rom
Jumătate de baton de vanilie
Umplutura
150g nucă macinată
30-50g stafide
O lingură carob (pudră de roșcove) sau cacao
Glazura
50g nucă macinată și 2-3 nuci întregi
O linguriță scorțișoară
O linguriță carob sau cacao
O linguriță miere
Puțina apă rămasă de la curmale
Mod de preparare:
Curmalele și stafidele se pun la hidratat în apă doar cât să le acopere cu cca. 4 ore înainte.
Fulgii de ovăz și caju-ul se macină mărunt în râșniță.
Curmalele se scurg de apa care se păstrează și se mărunțesc în robot până se transformă în pastă.
Batonul de vanilie se taie pe jumătate și se răzuiește cu ajutorul cuțitului miezul aromat. Cojile rămase se taie în bucăți și se țin într-o lingura de apa fierbinte pentru a extrage toată aroma.
Se amesteca toate ingredientele și dacă este nevoie se adaugă putina apa rămasă de la curmale, astfel încât aluatul sa fie potrivit de tare și ușor de modelat.
Se așează aluatul pe o hârtie de copt și se întinde o foaie dreptunghiulară, groasă de cc. 4-5 mm. Pentru a întinde ușor, așezați deasupra aluatului o folie de plastic și rulați cu sucitorul sau cu o sticlă netedă.
Amestecați ingredientele pentru umplutură, adăugând treptat apa de la stafide, până când obțineți o compoziție ușor de întins. Dacă doriți o culoare mai deschisă, folosiți mai puțin carob. Dacă aluatul nu a ieșit suficient de aromat, mai puteți adăuga în umplutură coajă de lămâie, esență de rom sau vanilie.
Întindeți umplutura pe foaia de aluat și rulați ușor, ridicând treptat hârtia de copt. Pentru a obține o secțiune frumoasă, cu un „melc” mai mare decât al meu, foaia trebuie să fie mai lungă decât am făcut-o eu și să rulați pe latura scurtă.
Pentru glazură, se amestecă toate ingredientele, mai puțin cele 2-3 nuci întregi, până se obține o pastă fluidă, care se întinde pe cozonac cu ajutorul unui cuțit. Tot cu un cuțit se mărunțesc nucile și se presară peste glazură.
Se ține la frigider cca. o oră și apoi se poate tăia felii.
Este delicios servit împreună cu lapte de migdale sau de soia. Ca orice desert, nu vă recomand să-l serviți după masă, pentru că perturbă digestia, ci ca o masă de sine stătătoare, cel mai bine la micul dejun.
Pe lângă beneficiul de sănătate, care e cel mai important, exista și alte avantaje care vă pot convinge să încercați această rețetă de cozonac: necesită mult mai puțin timp pentru preparare și nu consumă gaz sau curent electric pentru copt.
Poftă bună!
M-aș bucura să-mi împărtășiți impresiile voastre într-un comentariu mai jos.
adelatalpes
Adela Maria Talpes 