Aseară am asistat la un moment artistic excepțional, creat și interpretat de Simona Popescu la Teatrul independent Luni de la Green Hours.
Timp de o oră și jumătate am stat cu sufletul la gură, într-un vârtej de emoții specifice iubirii, într-un recital al cuvintelor perfect corelat cu spectacolul de sunet, imagine și mișcare, din care nu au lipsit notele de umor și interacțiunea cu publicul.
Cine mă cunoaște, știe că nu sunt „vorbă lungă” și că prefer să las imaginile să vorbească în locul meu. Oricum, mi-e foarte greu să egalez măcar, în cuvinte, performanța Simonei. Am găsit în schimb o recenzie care descrie în mare parte ceea ce am văzut și trăit ieri, aici.
Lasă un răspuns