In memoria lui tata

Am hotarat sa scriu aceasta prima postare din 2015 in memoria tatalui meu, care in urma cu un an si-a luat ramas bun de la aceasta lume.

Nu mi-am imaginat ca imi va fi asa de greu sa scriu despre tata, insa asezandu-ma in fata paginii albe, o sumedenie de sentimente mi-au invadat sufletul, cerand sa se transforme in cuvinte si in lacrimi. Nu mi-am propus sa scriu un articol lacrimogen si trist, asa ca singurul sentiment pe care l-am lasat sa se transpuna in cuvinte a fost cel de recunostinta.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat cel mai bun si mai iubitor tata din lume, care m-a hranit neincetat cu increderea si cu incurajarea sa. El a fost cel mai mare suporter al meu cand am inceput sa scriu articole pe floripresate.ro. Imi amintesc cu drag cat de nerabdator era sa citeasca un nou articol si cu cata emotie citea si recitea toate randurile, chiar daca multe dintre ele erau destul de tehnice.

El a fost primul care m-a incurajat sa-mi cultiv pasiunea pentru flori presate si avea mereu grija sa-mi preseze, cum putea el mai bine, plante din gradina la care eu nu mai aveam acces, fiind in capitala.

Tot el aprecia cel mai mult mancarurile facute de mine si ornamentele minutioase de pe salate si torturi si era de multe ori in incurcatura atunci cand trebuia sa aleaga intre a savura mancarea si a admira in continuare decoratiunea. Zambetul lui din urma imi da credinta ca Dumnezeu a avut grija de el si ca ma vegheaza in continuare cu iubirea sa.

De fapt ideea acestui articol s-a potrivit foarte bine cu reactiile pozitive si neasteptat de numeroase pe care le-am primit pe Facebook in urma postarii unui album cu poze din bucatarie, mai exact cu cateva dintre mancarurile vegane si raw vegane pe care le-am facut in ultima vreme. Motivul care a stat la baza realizarii acelor imagini a fost pasiunea mea pentru fotografie si nicidecum obiectele fotografiate in sine, adica felurile de mancare frumos ornate. La cat de multe site-uri de bucatarit in toate stilurile pamantului exista pe internet, nici prin gand nu mi-a trecut ca cineva ar mai fi interesat de retetele mele improvizate.

Ei bine, m-am inselat. Se pare ca apetitul pentru gastronomie este insatiabil, asa ca am promis cititorilor ca voi incepe sa notez retetele vegane si raw pe care le experimentez din cand in cand in bucatarie si le voi impartasi celor interesati sa adopte un stil de alimentatie mai sanatos decat cel traditional.

Revenind la tema articolului, dorind sa fac traditionala coliva pentru pomenirea de un an a tatalui meu, m-am trezit „la spartu’ targului” ca nu am in casa arpacas. Am gasit in schimb o punga mare cu fulgi de grau si m-am gandit ca ar fi potriviti ca inlocuitor si mai mult, fara a avea nevoie sa ard gazul. Produsul final a depasit orice asteptari. Aspectul, gustul si consistenta au fost extrem de apropiate de cele are colivei obisnuite.

Iata cum am facut coliva raw (fara foc):

Ingrediente:

-un castron cu fulgi de grau

-jumatate castron cu nuca (sau dupa gust)

-doua linguri de miere (sau dupa gust)

-doua linguri seminte de in

-o lingura pudra de roscove sau cacao

-o lingurita coaja de lamaie conservata in miere (sau proaspata)

-esenta de rom

-un varf de cutit sare

-seminte de susan sau fulgi de cocos pentru ornat

Mod de preparare:

1. Se pun la inmuiat fulgii de grau de cu seara sau cu 4-8 ore inainte in apa in care am dizolvat mierea, sarea, coaja de lamaie si esenta de rom, doar atat cat sa fie putin acoperiti cu apa.

Se amesteca din cand in cand pentru a se absorbi cat mai multa apa.

2. Intre timp se macina nuca si semintele de in. Acestea din urma au rolul de a absorbi apa in exces.

3. Se amesteca fulgii hidratati cu nuca, si semintele de in. Se potriveste de gust si consistenta. Se mai adauga miere daca nu e suficient de dulce, arome daca e nevoie, iar in cazul in care compozitia este prea moale se mai adauga seminte de in macinate sau o lingura de tarate de psilium. Se aranjeaza pe un platou in forma dorita.

4. Se acopera „in ploaie” pudra de roscove/cacao cu ajutorul unei strecuratori si se orneaza dupa preferinta cu seminte de susan sau fulgi de cocos. Eu m-am folosit de un sablon pentru a realiza cruciulita din susan si am ales s-o las cat mai simpla.

Veti vedea ca gustul este identic cu cel al colivei din grau fiert, iar avantajul e ca dureaza mult mai putin sa o faceti, nefiind nevoie de fierbere. Eu am ales o reteta foarte simpla, dar daca vreti sa semene mai mult cu o prajitura, mai puteti adauga stafide si esenta de vanilie.

Sunt curioasa ce parere aveti de aceasta coliva inedita fara foc, asa ca va astept cu impresii intr-un comentariu mai jos.

Sa aveti spor in toate!

Publicitate