Luptându-mă azi cu viscolul printre blocuri, am încercat să identific cu privirea florile care ieșiseră curajoase zilele trecute și zâmbeau mândre la soare.
Acum, zăpada a acoperit grădinile sub o mantie groasă și rece, așa, ca de ianuarie, iar tufele, care prinseseră a înverzi cu elan, păreau încremenite. Am zărit totuși câteva floricele zgribulite și pleoștite de mi se rupea inima de mila lor și dintr-o data…
…mi-am dat seama care este cauza acestei tragedii și-o veți afla și voi după ce veti citi următoarea legendă:
Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos. Când a făcut zăpada, i-a zis: “Pentru că tu umbli peste tot, să-ți cauți singură culoarea care-ți place”.
Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă: -”Dă-mi și mie din culoarea ta verde atat de frumoasă!”. Iarba a refuzat-o înțepată.
A rugat atunci brândușa elegantă să-i dea culoarea portocalie, dar nici ea nu a vrut. A întrebat apoi vioreaua dacă nu îi dă culoarea albăstruie, însă ea a tratat-o cu raceală.
Narcisa, prea fermecată de propria frumusețe, nu a vrut să-i dea culoarea galbenă, iar zambila cea bogată a refuzat cu zgârcenie să-i dea culoarea roz. Nici o plantă nu asculta rugămintea zăpezii.
Tristă și amărâtă, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului care stătea mai umil, cu capul plecat și îi spune și lui necazul:-”Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă și își bat joc de mine!”. Înduioșat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus: -”Dacă-ți place albul meu, îl împart bucuros cu tine”.
Zăpada primi cu mulțumire darul și de atunci, ea poartă veșmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoștință, zăpada îl lasă să-și scoată căpșorul afară de cum începe să se arate primăvara. (Adaptare dupa dl. Prof. Ion Ghinoiu)
Se pare că zăpada are și o memorie foarte bună, pentru că n-a uitat cum a fost refuzată de florile cele frumos colorate și mai vine „să le râdă-n nas” tocmai atunci când se așteaptă mai puțin.
Nu știu dacă povestea asta v-a făcut să suportați mai ușor condițiile meteo, dar cel puțin acuma știți care e cauza și pe cine să dați vina pentru disconfortul major provocat de revenirea iernii. Iar dacă mai simțiți totuși nevoia să vă descărcați năduful, o puteți face printr-un comentariu mai jos.
* Nota autorului: Povestea de mai sus este o glumă și nu încurajează egoismul, răzbunarea sau vânătoarea de vinovați și nici discriminarea între flori. În opinia autorului, toate florile sunt egale în frumusețe și își oferă darul cu egală generozitate.
Frumoasa metafora pentru o vreme asa de urata pentru sfarsit de martie…Multumesc, Adela.
ApreciazăApreciază
Un articol minunat, nota 10!
ApreciazăApreciază