E vremea margaretelor

Margarete

Au inflorit margaretele! Le-am zarit azi prima data  si m-au fermecat ca in fiecare an cu aparitia lor simpla si delicata.

Imaginea unei margarete se asociaza intotdeauna in mintea mea cu sentimentul primei iubiri inocente, irepetabile si de neuitat, de framantarea amestecata cu speranta a indragostitului rostind „ma iubeste…nu ma iubeste…ma iubeste…”.

Daca nu stiati, exista si o legenda a margaretei legata, cum altfel, de iubire si ca toate legendele de acest fel pe care le stiu si aceasta are un final tragic. Sa provina oare asta din neincrederea ca idealul de iubire are sanse de supravietuire in viata reala? Se pare ca eu sunt o idealista, doar nu degeaba imi plac margaretele, si cred ca normalitatea ar trebui sa fie tocmai iubirea perfecta, doar ca oamenii si-au pierdut credinta in ea si au simtit nevoia sa umple golul imens cu scenarii dramatice.

Credinta in iubire s-a pierdut treptat, pe masura ce ne-am indepartat tot mai mult de spirit si ne-am concentrat pe material, pe nevoile egoului guvernat de teama si separare.

Puritate

Dar destul cu filozofia, mai bine revin la margareta si va propun s-o admirati intr-o compozitie simpla, care ii pune pe deplin in valoare frumusetea si semnificatiile alese.

Bucurati-va de prezenta ei si impregnati-va sufletul cu puritatea, forta si iubirea pe care le emana.

Publicitate