Am imbratisat un copac
si am simtit cum creste viata in el.
Am simtit cum se ridica pulsand spre cer
si cum se sparge in picaturi de verdeata.
Mi-am lipit urechea de pamant
si am auzit bucuria reinvierii
izvorand din tulpini firave si timide
in fata unei lumi in asteptare.
As vrea sa pot cuprinde tot pamantul
si sa-i soptesc adiere calda de vant.
Sa ma pierd in valuri miscatoare de lumina
plutind in aerul beat de primavara.
martie 1994
…o alta primavara, de demult, aceleasi senzatii, aceeasi efervescenta si prospetime.
Daca in urma cu 16 ani venirea primaverii ma indemna la visare si poezie, ma invaluia intr-o stare de betie a simturilor trezite din amortire, prezentul ma gaseste intr-o continua miscare creatoare, lucida, pandind fiecare mugur, sarbatorind fiecare petala, aplaudand fiecare tril nepamantean de mierla.
Lasă un răspuns